Agorafobia si tulburarea de panica. Cauze, simptome si tratament.

Ce este Agorafobia?

Agorafobia este considerata ca fiind cea mai raspandita si mai invalidanta fobie. Ea este definite ca teama de locuri publice sau spatii deschise: teama de a intra in magazine mari, de a merge pe strada, teama de a calatori singur cu mijloacele de transport in comun. Studiile recente au demonstrat insa, ca in cazul persoanelor agorafobice aceste temeri situationale nu sunt cele esentiale, fiind secundare. Adevarata teama este cea legata de faptul ca persoanei ii este frica ca se va declansa un atac de panica.

Un atac de panica se caracterizeaza prin urmatoarele simptome: anxietate, senzatie de slabiciune, ameteala, palpitatii, senzatia ca se inmoaie picioarele, senzatia de sufocare, intunecarea vederii, dureri musculare, senzatia ca pamantul fuge de sub picioare, sentimentul de izolare si irealitate, precum si dorinia imperioasa de a ajunge acasa, unde persoana se simte in sigurania. Un atac de panica se poate produce in orice situatie de viata, insa in cazul agorafobiei persoana incepe sa asocieze producerea atacului de panica cu locul unde acesta s-a produs prima data (metrou, sala de concert, strada aglomerata etc.). Din acest motiv, acesta incepe sa anticipeze producerea atacului, fapt ce ii creaza o puternica stare de tensiune in momentul in care se apropie de locul respectiv si datorita acestei stari de supraincordare, atacul de panica se declanseaza cu adevarat. Rezultatul este acela ca subiectul incepe sa evite sistematic toate aceste situatii, de frica repetarii unui nou atac de panica fapt care nu rezolva problema ci o accentueaza si mentine.

Cum se manifesta?

Un exemplu caracteristic pentru aceasta tulburare ar putea fi foarte bine descris de urmatorul caz clinic: “Sunt in metrou dimineata si merg spre locul de munca. In aceasta perioada a zilei metroul este foarte aglomerat si dintr-o data simt ca nu mai am aer si ca imi pierd echilibrul. Incerc sa-mi mentin echilibrul, dar ma simt din ce in ce mai ametita, parca imi fuge pamantul de sub picioare. Mi se intuneca privirea, mi se inmoaie genunchii si tot corpul imi tremura. Sunt cuprinsa de o panica tot mai puternica si inima imi bate tot mai tare. Simt nevoia sa ma asez undeva sa astept ca metroul sa opreasca pentru a iesi cat mai repede la suprafata.”

Pe cine afecteaza aceasta tulburare?

Agorafobia debuteaza, de regula la adultii tineri Intre 18 si 35 de ani, indiferent de nivelul de inteligenta, educatie, profesie sau nivel socio-economic. Agorafobia nu este legata de alte probleme psihiatrice sau psihologice, in sensul ca subiectul poate fi perfect normal, cu exceptia agorafobiei. Nu exista nici diferente de gen in aparitia agorafobiei cu toate ca studiile clinice au aratat ca aceasta tulburare prezinta un caracter mai persistent la femei.

Care sunt factorii declansatori?

Stresul. Pentru multi agorafobici primul atac de panica survine intr-o perioada in care sunt prezente evenimente psihotraumatizante recente:
– stres psihologic: certuri cu partenerul de cuplu, decesul unei persoane apropiate, pierderea serviciului, probleme financiare;
– stres fizic: boala, interventie chirurgicala, nastere, abuz de alcool sau medicamente, lipsa somnului;
Anxietatea. Expunerea la stres fizic sau psihologic poate declansa in multe situatii un raspuns de tip anxios, iar anxietatea asociata creste semnificativ vulnerabilitatea persoanei in fata acestei tulburari.
Hiperventilatia sau respiratia accelerata. Respiratia accelerata reprezinta o componeta importanta, care declanseaza si mentine o parte din simptomele specifice atacului de panica: ameteala, senzatii de furnicaturi la mani sau picoare, palpitatii, dureri in piept, etc. Aceste simptome sunt intrerpretate eronat de client, ca semn a unei probleme medicale grave sau pierderii echilibrului psihologic. Simptome sunt declansate de reducerea dioxidului de carbon din sange ca urmare a respiratiei excesive.
Carcateristicile personalitatii. Personalitatea reprezinta structura stabila care asigura adaptarea persoanei la factorii externi de mediu. In situatii de stres intens sau sau contexte noi de viata, nu toata lumea reactioneaza la fel. Unii oameni supraevalueaza problemele si le privesc dintr-o perspective mult mai drastica, decat sunt ele in realitate. O astfel de abordare specifica anumitor structuri de personalitate antreneaza mecanisme cognitive neadaptative (ganduri nocive de ingrijorare) care au ca rezultat cresterea anxietatii si nesigurantei.

Tratament si interventia psihoterapeutica

Prin intermediul tehnicilor specifice psihoterapiei, subiectul va constientiza faptul ca simptomele sale nu sunt periculoase, iar la originea lor sta frica si mecanismele care o intretin (anxietatea anticipatorie, evitarea, comportamentele de suport, etc.) Impreuna cu psihoterapeutul subiectul va parcurge un program de expunere la situatiile anxiogene si desensibilizare, iar treptat va fi capabil sa confrunte singura contextele de viata care anterior ii provocau panica si frica. Pe parcursul psihoterapiei clientul trebuie sa se astepte la faptul ca pot interveni efecte secundare sau momente de cadere. Astfel, chiar dupa unele experiente incununate de succes, pot sa apara momente de depresie sau de lipsa de energie, iar atacurile de panica mai pot aparea episodic. Aceste momente de recadere se produc mai ales cand subiectul este obosit, stresat din alte motive decat cele legate de anxietatile si trairile sale, sau nu se simte bine sub aspect fizic.

Psiholog Ionut Ghiugan