• La Psiholog
  • Echipa
    • Psiholog Andreas Hniatiuc
    • Psiholog Ionut Ghiugan
  • Servicii
    • Consiliere psihologica
      • Consiliere vocationala si educationala
      • Consiliere si psihoterapie de familie
      • Consiliere si psihoterapie de cuplu
      • Consiliere psihologica pentru copii si adolescenti
    • Psihoterapie Individuala
    • Evaluare clinica si psihodiagnostic copii si adulti
    • Psihologia sportului
    • Avize psihologice
    • Evaluare psihologica pentru autocunoastere si dezvoltare personala
  • Articole
    • Stiri si anunturi
    • Articolele noastre
    • Aparitii media
    • Evaluare psihologica
    • Sfatul psihologului
  • Hipnoterapie si Hipnoza clinica
  • Confidentialitate
  • Contact

La Psiholog

Cabinet de psihologie Bucuresti

  • Articole
  • Noutati
  • Evaluare psihologica
  • Interviul saptamanii
  • Sfatul psihologului
  • Sport

Cand devin copiii sfidatori si isterici si cum trebuie sa gestioneze parintii crizele de nervi ale celor mici

0
  • de psiholog
  • in Aparitii media · Articole
  • — 15 mart., 2016

Copiii cu tulburarea de opozitie au dificultati in a respecta regulile, plang sau urla cand nu primesc ceea ce cer, ii enerveaza pe ceilalti, de multe ori chiar intentionat, sunt agresivi si nu-si asuma propriile greseli, invinovatindu-i pe ceilalti si, in consecinta, se afla intr-un continuu conflict cu cei din jur. Desi foarte la indemana, pedepsirea sau retragerea afectiunii fata de acesti copii nu este o solutie, spun psihologii.

“Tulburarea de tip opozitie-sfidare face parte din categoria tulburarilor de comportament disruptiv, tulburari care debuteaza in perioada copilariei si adolescentei. Un copil cu o astfel de problema afiseaza constant un model de comportament necooperant, sfidator si ostil fata de autoritate (parinti, profesori, etc.) comportament ce afecteaza semnificativ functionarea acestuia in plan academic, social si familial”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Copiii cu astfel de tulburari au frecvent crize de furie, au o toleranta scazuta la frustrare, sunt incapatanati, vesnic nemultumiti de ceea ce li se ofera si pusi mereu pe harta.

“Acest comportament de tip furios si provocator se manifesta pe o durata de cel putin 6 luni in interactiunile sociale ale copilului cu mai multe persoane si este definit prin cateva caracteristici. Copilul este adesea suparat si iritabil. Isi pierde cumpatul, este sensibil la frustrare si plin de resentimente. Este argumentativ, comenteaza si critica decizia autoritatii. Sustine adesea lipsa de valoare sau inutilitatea regulior si normelor, le sfideaza in mod deschis si refuza in mod activ sa le urmeze. Ii acuza pe ceilalti pentru greselile sau comportamentul sau neadecvat. In mod constant ii deranjeaza pe ceilalti si este razbunator si plin de ura atunci cand comportamentul sau este corectat adaptativ”, mai spune renumitul psiholog.

La varste mici, aceste comportamente sunt, in general, firesti, considerate ca apartinand crizei de opozitie fiziologice. Desi adultii percep aceste crize ca fiind strategii manipulatoare ale copilulului de a-si atinge scopurile, ele n-ar trebui privite in felul acesta, spun specialistii, ci, mai degraba, ar trebui considerate drept manifestarea unor nevoi de descoperire si afirmare ale copilului.

“Comportamentul de opozitie reprezinta o reactie normala a copilului atunci cand se manifesta ocazional, in anumite etape ale dezvoltarii. Copiii, in perioada prescolara (3-5 ani), prezinta comportamente de opozitie fara insa ca aceste manifestari problematice sa caracterizeze tiparul de relatie copil-adult: crize de furie intense, comportamete agresive (tipa, plange nervos, loveste, arunca cu obiecte, etc) sau provocatoare (refuz direct: nu, nu fac, nu vreau). Copiii la aceste varste, in mod firesc, au dificultati in a-si exprima emotiile si sentimentele pentru ca nu au invatat inca sa identifice corect starile afective si sa le stapaneasca. De asemenea, la varsta adolescentei, comportamentul necooperant si provocator este frecvent intalnit fiind o expresie a nevoii de afirmare a identitatii si propriei personalitati, specifica stadiului de dezvoltare”, mai spune Ionut Ghiugan.

Cauzele tulburarii de opozitie. Predispozitia pentru tulburarea de opozitie se mosteneste, spun specialistii. Apoi, factorii sociali (precum saracia, problemele familiale, etc.) au si ei un rol in aparitia acestor tulburari.

“O familie disfunctionala, un parinte cu istoric de boli mintale sau abuz de substante, un stil parental neadaptativ (pedeapsa fizica, critica, disciplina inconsecventa, lipsa monitorizarii parentale) sunt factori importanti care pot conduce la aparitia acestui comportament de opozitie si, mai taraziu, la comportamente antisociale. De asemenea, instabilitatea familiei, separarea parintilor sau divortul pot contribui semnificativ la dezvoltarea comportamentului de opozitie si sfidare”.

Cum se poate interveni in astfel de situatii. O atitudine critica, fara afectivitate, dura, iritata si intoleranta din partea parintilor in fata unui astfel de comportament al copilului nu va face decat sa acutizeze manifestarile de opozitie. Pe de alta parte, nici o permisivitate exagerata sau o lipsa de autoritate din partea parintilor nu sunt solutii pentru copiii cu astfel de tulburari. Si, atunci, cum trebuie abordata de parinti tulburarea copilului?

“Pentru a gestiona eficient un astfel de comportament problema, parintii au nevoie de ajutor din partea unui psiholog specialist. In multe situatii, reactiile copilului sunt interpretate si tratate neadecvat de catre parinti. Copilul primeste etichete negative (copil rau, obraznic, neascultator), este criticat sau pedepsit sever sau ii este retrasa afectiunea pentru o anumita perioada de timp. Toate aceste reactii nu rezolva problema ci amplifica manifestarile prin validarea unei imagine de sine negative a copilului. Lipsa de autoritate sau permisivitatea exagerata nu invalideaza direct copilul, dar recunoaste ca normal un comportament neadaptativ ce poate fi astfel adoptat ca model de copil”, mai spune specialistul.

Atunci cand parintii se simt depasiti de aceste comportamente ale copilului, cea mai buna solutie devine consultarea unui specialist.

“Psihoeducatia parintilor si psihoterapia de familie ajuta parintii si copilul sa invete sa gestioneze adecvat si flexibil comportamentul problema, sa imbunatateasca comunicarea si intelegerea reciproca”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro

Share

Etichete: copii

Va recomandam

  • Cand are nevoie copilul de psiholog?
  • Necesitas terapia de pareja?
  • Cosmarul injectiilor: cum explica psihologii tripanofobia, frica de ace. „Parintii ameninta copiii ca, daca nu sunt cuminti, vine doctorul cu seringa“
  • Influentele retelelor de socializare asupra dezvoltarii adolescentilor

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    • Articole recente
    • Cele mai citite
    • Comentarii
    • Supervizarea profesională în psihologie clinică15 iunie 2020
    • Ce presupune evaluarea clinică şi diagnosticarea psihologică la copii şi adolescenţi27 iunie 2019
    • Expertiza psihologică29 aprilie 2019
    • Pachet Evaluare clinică şi psihodiagnostic copii şi adolescenţi20 aprilie 2019
    • Abuzul animalelor – mecanisme psihologice29 ianuarie 2013
    • Interpreteaza desenele copilului tau19 septembrie 2011
    • Schizofrenia, cauze si tratament26 iunie 2013
    • Interviul saptamanii cu Mihaela Radulescu7 noiembrie 2013
    • Lavinia Diaconu pe:Relatia de cuplu
    • Geta Bond pe:De ce ne indragostim online de straini
    • Abalaru Marian pe:Complexul Medeea sau cum ajunge un parinte sa-si inversuneze copilul impotriva celuilalt parinte. Copilul este principala victima
    • Brisa pe:Anxietate – Cauze, simptome si tratament
  • Articolul precedent De ce posesivitatea si controlul sunt forme de abuz intr-o relatie si cat de greu este sa strigi dupa ajutor – explicatia psihologului
  • Articolul urmatorul Ce nu poti sa-i spui copilului in timpul divortului. Psiholog: „Are nevoie de adevar sa depaseasca pierderea familiei“
  • Home
  • Aparitii media
  • Cand devin copiii sfidatori si isterici si cum trebuie sa gestioneze parintii crizele de nervi ale celor mici
  • La Psiholog
  • Echipa
    • Psiholog Andreas Hniatiuc
    • Psiholog Ionut Ghiugan
  • Servicii
    • Consiliere psihologica
      • Consiliere vocationala si educationala
      • Consiliere si psihoterapie de familie
      • Consiliere si psihoterapie de cuplu
      • Consiliere psihologica pentru copii si adolescenti
    • Psihoterapie Individuala
    • Evaluare clinica si psihodiagnostic copii si adulti
    • Psihologia sportului
    • Avize psihologice
    • Evaluare psihologica pentru autocunoastere si dezvoltare personala
  • Articole
    • Stiri si anunturi
    • Articolele noastre
    • Aparitii media
    • Evaluare psihologica
    • Sfatul psihologului
  • Hipnoterapie si Hipnoza clinica
  • Confidentialitate
  • Contact

© 2011-2019 Cabinet de Psihologie - LA PSIHOLOG - Bucuresti

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru web.

Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.

La Psiholog
Powered by  GDPR Cookie Compliance
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.

Cookie-urile strict necesare

Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.

Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.