Cum ajung copiii sa urasca „cu dedicatie“ doar un parinte. Mecanismul „infuziei de venin“ injectat de parintele manipulator

In mod natural, copilul dezvolta emotii pozitive si afectiune fata de parintii sai. Neintelegerile dintre mama si tata il fac insa pe copil sa-si schimbe atitudinea fata de unul sau altul daca gestionarea relatiei nu ia in calcul protejarea acestuia. Denigrarile unui parinte la adresa celuilalt il transforma perfid pe cel de-al doilea, in ochii copilului, in cel mai mare dusman.

Ura sau respingerea manifestata fata de un parinte nu este consecinta unei predispozitii innascute, ci efectul unui istoric in care se regasesc abuzuri sau neglijenta, insa de foarte multe ori este rezultatul unor „infuzii“ cu ura facute de mama fata de tata sau invers, in contextul unei relatii cu probleme intre parinti, de obicei prin manipulare si santaj emotional.

“In contextul disputelor legate de stabilirea conditiilor exercitarii autoritatii parintesti iau nastere, de multe ori, campanii de denigrare, de calomniere la adresa unui parinte intreprinse de celalalt parinte. Are loc o asa-zisa spalare a creierului prin care copilului i se induc anumite idei prin care celalalt parinte ajunge sa fie perceput drept dusman, rezultatul fiind acela de distrugere a relatiei copilului cu parintele tinta”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Efectele campaniei de calomniere a unui parinte la adresa celuilalt se vad rapid in comportamentul copilului care ajunge sa manifeste ostilitate fata de parintele tinta, fara motive reale insa, tinde sa nege experientele pozitive anterioare campaniei si sfarseste prin a respinge contactul cu acesta, fara insa a avea senzatia ca sentimentele i-au fost induse.

“Parintele care si-a propus distrugerea relatiei copilului cu celalalt parinte o face, de obicei, pentru ca se simte tradat de partener. Ura si furia il fac sa actioneaze constant pentru a opri accesul celuilalt parinte la copil, sabotand legatura copilului cu parintele-tinta. Astfel, apeleaza la diferite strategii, de la plangeri la politie impotriva celuilalt si solicitari in instanta pentru limitarea accesului la copil, pana la prezentarea incorecta a personalitatii si actiunilor parintelui tinta creandu-i copilului sentimentul ca acesta ar reprezenta un risc pentru securitatea sa. In plus, rolul parintelui respins este subminat prin refuzul de a i se oferi informatii referitoare la copil – medicale, educationale, realizari personale, evenimente la care copilul participa”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

O asemenea atitudine a parintelui se va vedea in dezvoltarea psihica a copilului care, mai tarziu, poate ajunge la depresie si comportamente autodistructive din cauza sentimentului de pierdere pe care l-a trait constant.

“Actiunile parintelui manipulator il vor afecta pe parcursul intregii vieti. Viitorul adult va manifesta tulburari psihice si inadaptare. De aceea, atunci cand copilul da semne de abuz emotional, se impune o expertiza psihologica. Daca nu sunt luate masuri legale si psiho-educationale adecvate, indepartarea fata de parintele tinta va fi definitiva si ireversibila, iar interventiile ulterioare vor avea o eficienta limitata. Consilierea psihologica pentru copilul-victima  este absolut necesara pentru echilibrarea dezvoltarii psiho-emotionale si recastigarea unei imagini de sine functionale in raport cu ambii parinti. Dar, in aceste cazuri, nu doar copilul are nevoie de consiliere psihologica, ci si parintele care apeleaza la strategii de indepartare a copilului de celalalt parinte, pentru constientizarea efectelor negative ale comportamentului sau pentru copil”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro