Cum distruge lumea moderna una dintre cele mai frumoase legaturi sociale: „Se pierde cel mai solid argument de apartenenta la familie, valori si traditii“

Dincolo de nenumarate avantaje, schimbarile aduse de lumea moderna in care traim implica pierderi care cu greu pot fi suplinite de orice progres tehnologic, economic sau de orice alta natura. Printre aceste „victime colaterale” se numara distrugerea uneia dintre cele mai frumoase relatii pe care familia s-a bazat dintotdeauna. Realitatile lumii in care traim priveaza din ce in ce mai multi copii de experienta unei relatii cu adevarat semnificative pentru orice familie, cea dintre nepoti si bunicii lor, a punctat doctorul Gillian Lockwood, directorul unei clinici de feritilitate din Marea Britanie, in cadrul unei conferinte sustinute zilele trecute la Festivalul de Stiinta de la Cheltenham.

Cuplurile amana tot mai mult momentul venirii pe lume al unui copil, in dorinta de a avea o cariera si o situatie financiara stabile, obiective tot mai greu de atins si de mentinut in zilele noastre. Varsta medie de 30 de ani este cea la care femeile aleg din ce in ce mai des sa ramana insarcinate, iar tendinta este ca acest prag sa fie impins catre 35 sau chiar 40 de ani, situatie cu care se confrunta mare parte din tarile europene. Conform statisticilor, 40% din romancele din mediul urban care au pana in 30 de ani (29,5 ani pentru bucurestence) nu au inca un copil. La oras, varsta medie la care femeile devin mame a crescut cu zece ani fata de cea a parintilor lor. Daca in anii ’60, cele mai multe femei nasteau primul copil in jurul varstei de 20 de ani, date recente arata ca acest moment vine in prezent la 30 de ani sau chiar dupa aceasta varsta, conform datelor oferite de Institutul National de Statistica, in 2014. Odata cu inaintarea in varsta apar si dificultatile legate de conceperea unui copil, dar si un risc mai mare de probleme de sanatate pentru mama si copil. O femeie ajunge la apogeul fertilitatii intre varsta de 20 si 24 de ani. La femeile cu varsta cuprinsa intre 35 si 39 de ani, fertilitatea este la un sfert din capacitatea maxima, pentru ca in cazul celor cu varsta intre 40 si 45, sansa de a deveni insarcinata sa fie cu 95% mai mica decat a unei femei de 20-25 de ani.

Legatura bunici-copil, cel mai solid argument de apartenenta la familie, la valori si traditii. Vorbind despre pierderea acestei relatii, psihologul Ionut Ghiugan observa ca „includerea bunicilor in viata copilului reprezinta cel mai solid argument de apartenenta la familie, la valori si traditii, legatura bunici-copil reprezentand, de fapt, conectarea copilului la trecutul parintilor si la devenirea lor ca adulti”. Chiar daca la prima vedere nu pare atat de relevant, relatia copiilor cu bunicii poate aduce multe beneficii de ordin emotional si educativ pentru copil. Bineinteles, acest lucru este posibil atunci cand bunicii se bucura inca de o stare de sanatate buna si de energie pentru a se putea implica intr-o astfel de relatie solicitanta.

In acelasi timp, diferenta tot mai mare de varsta intre generatia parintilor si a copiilor poate accentua posibilele conflicte intre cele doua tabere. Iar nepotii se pot bucura de o relatie implinita, de pe urma careia pot primi lectii importante de viata, doar in conditiile in care exista o relatie armonioasa de familie intre parinti si bunici. De aceea, modul de a percepe autoritatea si regulile pe care copilul trebuie sa le respecte trebuie sa fie identice, subliniaza Ghiugan: „In lipsa unui acord, buncii se pot plasa intr-o relatie de conflict cu autoritatea parintilor, iar copilul va alege in mod sigur varianta care este cea mai comoda pentru el.”

Pe de alta parte, cuplurile nu se mai grabesc sa aduca pe lume un copil si pentru ca au devenit mai preocupate de faptul ca statutul de parinte implica limitarea libertatii personale, dar si cresterea responsabilitatilor in cuplu, doua motive importante care duc la amanarea unui astfel de pas important. Astfel, cuplurile realizeaza ca “aparitia unui copil le va ingradi activitatile pe care obisnuiau sa le faca inainte de venirea pe lume a bebelusului: iesirile in oras cu prietenii, vacantele si plecarile in concediu si, in general, timpul rezervat pentru activitatile comune de cuplu sau individuale”, dupa cum subliniaza psihoterapeutul.

La fel de important este ca aparitia copilului sporeste responsabilitatea fiecarui partener, apar noi activitati si nevoi legate de ingrijirea copilului, care sporesc presiunea in relatia de cuplu.

Prin aparitia copilului, relatia capata un nou sens, din perspectiva unui angajament pe viata in relatia de cuplu si statutului de parinte, ceea ce sporeste teama si nesiguranta. In general, aceasta modificare este privita diferit de cei doi parteneri. Femeia devenita mama, are nevoie de atentie, intelegere si ajutor din partea partenerului, de un mediu stabil emotional si securizat financiar pentru a-si creste copilul in bune conditii. Barbatul devenit tata trebuie sa raspunda acestor schimbari, sa tolereze aceasta presiune si sa depuna eforturi pentru a constientiza si accepta noua situatie, detaliaza psihologul. Dovada de imaturitate sau centrare excesiva asupra propriilor nevoi Nu in ultimul rand, psihologul atrage atentia ca, in multe situatii, refuzul de a avea copii poate fi privit ca o dovada de imaturitate sau centrare excesiva asupra propriilor nevoi. In conditiile in care momentul conceperii unui copil este evitat sistematic, desi exista toate conditiile necesare acestui pas, atunci putem vorbi de cauze de ordin emotional ce isi au originea in experientele noastre anterioare legate de modelul familial interiorizat, de educatia primita in mediul in care am crescut si ne-am dezvoltat, conchide psihologul Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro