Cum imbunatatim relatia cu adolescentii

Legat de comunicare, in general exista mai multe mituri. Unul dintre acestea este legat de faptul ca toti oamenii stiu sa comunice, comunicarea fiind un atribut al tuturor, dobandit prin nastere. Comunicarea este un proces mult mai complex, dobandit prin invatare si presupune mai multe componente.

O comunicare eficienta si orientata catre un obiectiv implica, in primul rand, antentie si interes fata de continutul pe care dorim sa il transmitem sau sa il receptionam, empatie si intelegere, pentru a patrunde sensul celor transmise. Comunicarea cu adolescentii nu trebuie evaluata din perspectiva volumului celor transmise ci din perspectiva eficientei, a semnificatiei celor comunicate. Adolescentul se afla intr-o etapa a vietii marcata de transformari si schimbari in plan emotional, cognitiv si comportamental si tocmai de aceea are nevoie de informatii care sa corespunda cu anumite modele raportate la propriul sistem de nevoi si valori.

Atunci cand intampinam dificultati de comunicare cu cei aflati la varsta adolescentei, trebuie sa evaluam anumite componente ale procesului comunicarii. Un factor important in depasirea blocajelor de comunicare in relatia parinte-adolescent este pozitionarea parintelui in raport cu adolescentul. De multe ori, parintele omite faptul ca are in fata un adult in devenire si se raporteaza la acesta ca si cum ar avea de-a face cu un copil. Adoptarea unei pozitii de autoritate din partea parintelui nu face altceva decat sa amplifice anumite conflicte. De asemenea, un alt impediment in calea optimizarii comunicarii cu adolescentul il reprezinta raportarea parintelui strict la satisfacerea nevoilor de educare si ingrijire, omitand nevoile de dezvoltare a adolescentului. In aceasta etapa a vietii, viitorul adult se elibereaza de sub tutela parintelui, orientandu-se acupra cadrului social, nevoile de relationare si socializare jucand un rol primordial. Nevoile si asteptarile unui adolescent sunt mult diferite de cele ale unui copil, ceea ce ar presupune recadrarea relatiei parinte-adolescent. In aceasta etapa a vietii personalitatea adolescentului este intr-o etapa de definitivare, iar adolescentul este mult mai sensibil la anumite aspecte si informatii care rezoneaza afectiv sau rational cu sfera lui de interese.

Printre factorii care contribuie in mod semnificativ la imbunatatirea comunicarii cu adolescentul enumeram:

• Oferirea unui model consecvent. Adultii trebuie sa reprezinte un model de implicare in rezolvarea problemelor adolescentilor, cautand solutii in situatii tensionate, ajutand adolescentul sa se dezvolte intr-un mediu armonios. De asemenea, este recomandat ca parintii sa ofere modele educationale aplicabile si adaptabile nevoilor actuale ale adolescentilor.
• Empatia. Este recomandat ca parintele, indiferent daca este sau nu de acord cu anumite aspecte care vizeaza comportamentul adolescentului, sa se adapteze contextului in care apar acele comportamente si sa incerce sa explice “pe limba” adolescentului cum pot fi depasite anumite situatii, cum sa isi valorifice potentialul sau cum sa isi rezolve anumite probleme.
• Sprijinul necoditionat. Conditionarea anumitor comportamente din partea parintelui in raport cu asteptarile acestuia referitor la conduita si performantele adolescentului si nu in raport cu nevoile si posibilitatile acestuia, pot declansa anumite conflicte si pot intrerupe comunicarea. Parintele trebuie sa trezeasca adolescentului sentimentul de securitate si incredere atat in fortele proprii, cat si in cei care graviteaza in jurul lui.
• Parintele trebuie sa invete si sa adapteze contextului social, emotional si comportamental prezent. Chiar daca este dificil pentru parinte, este foarte important ca acesta sa  invete sa discute deschis cu adolescentul despre problemele importante ale acestei etape de varsta precum sexualitatea, tentatiile varstei sau aumite comportamente de tip social. Post educatia este un element important in vederea dezvoltarii anumitor comportamente pozitive.
• Evitarea pedepsei si a agresivitatii in favoarea recompenselor si a intelegerii anumitor coportamentele  ale adolescentului. Fiind un adult in devenire, adolescentul nu mai tolereaza astfel de comportamente punitive si va avea tendinta de revolta si de razbunare in fata unor astfel de comportamente venite din partea parintelui.

Indiferent de obiectivele procesului comunicarii, parintele trebuie sa ramana principalul factor de stabilitate in viata adolescentului. In acest context, parintele trebuie sa sprijine adolescentul in evitarea unor pericole cu caracter social si in acelasi timp, trebuie sa ofere libertatea adolescentului sa isi dezvolte si sa isi exprime personalitatea.

Psihoterapeut Andreas Hniatiuc