Dementa Alzheimer este o boala a sistemului nervos, caracterizata prin atrofiere cerebrala, diminuarea semnificativa a numarului de neuroni si prezenta placilor senile. Persoana afectata nu mai are capacitatea de a retine informatiile recente, memoria de scurta durata fiind alterata, ramanand relativ intacta memoria de lunga durata care se va deteriora progresiv, in functie de gravitatea tulburarii. Din acest motiv, persoanele cu boala Alzheimer isi amintesc mai degraba informatii din copilarie, adolescenta si tinerete, decat actiuni desfasurate recent.
Criteriile de diagnosticare pentru aceasta tulburare:
A. Dezvoltarea de deficite cognitive multiple, manifestate prin:
(1) deteriorarea memoriei (deteriorarea capacitatii de a invata o informatie noua ori de a evoca o informatie invatata anterior)
(2) una (sau mai multe) din urmatoarele perturbari cognitive:
- afazie (perturbare de limbaj)
- apraxie (deteriorarea capacitatii de a realiza activitati motorii)
- agnozie (incapacitatea de a recunoaste sau identifica obiectele)
- perturbare in functia de executie (planificare, organizare, secventiere, abstractizare)
B. Deficitele cognitive cauzeaza, fiecare, o deteriorare semnificativa in functionarea sociala sau profesionala si reprezinta un declin semnificativ de la nivelul anterior de functionare.
C. Evolutia este caracterizata prin debut gradual si declin cognitiv continuu.
D. Prezenta sau absenta unei perturbari de comportament:
- Fara perturbare de comportament: perturbarea cognitiva nu este acompaniata de nici o perturbare de comportament semnificativa clinic.
- Cu perturbare de comportament: perturbarea cognitiva este acompaniata de o perturbare de comportament semnificativa clinic (de ex. vagabondaj, agitatie)
Prevalenta acestei boli creste dupa varsta de 65 de ani, de obicei, dupa pensionare. Riscul aparitiei este mai mare in cazul persoanelor cu activitate intelectuala intensa pana momentul pensionarii, cu un grad de activism ridicat, care odata cu pensionarea nu isi mai antreneaza functiile cognitive, iar creierul nu mai proceseaza cantitatea de informatie cu care era obisnuit.
Evolutia bolii este lenta, iar in faza cea mai avansata pacientul isi pierde total autonomia, avand nevoie de asistenta si ingrijire permanenta.