Dezvoltarea competentelor emotionale si sociale la copii

Un lucru important in viata fiecaruia dintre noi, este felul in care reusim sa stabilim relatii optime interpersonale. In functie de calitatea acestora vom obtine un anumit nivel de satisfactie, implinire si echilibru. Dezvoltarea acestor competente se face treptat in functie de etapa de varsta a copilului si asigura succesul copiilor in viata si la scoala.

1. Dezvoltarea competentelor emotionale:
Competentele emotionale presupun achizitionarea unor deprinderi si comportamente specifice in urmatoarele directii: intelegerea emotiilor, expresivitate emotionala, capacitatea de a reactiona adecvat fata de manifestarile emotionale ale celorlalti.
Exprimarea si intelegerea propriilor emotii si a emotiilor celorlalti, de la emotiile primare (bucurie, frica, manie,tristete) la cele mai complexe (mindrie, rusine, vina), constituie competente specifice domeniului emotional. Copilul invata sa le simta, invata sa le exprime si sa le recunoasca.

Dezvoltarea competentelor emotionale in functie de etapele de varsta:
Perioada 0 – 2 ani
Copiii exprima inca de la nastere emotii, de exemplu, un zambet spontan care la 3-6 saptamani se transforma in zambet social. In aceasta perioada exprimarea emotionala se realizeaza cel mai frecvent prin plans.
Principala achizitie din punct de vedere emotional in primele 6 luni de viata este sentimentul de frica; aceasta se manifesta prin frica de persoane straine. La 5-6 luni, copilul este capabil sa distinga persoanele cunoscute de cele necunoscute si pe acestea din urma le respinge intorcand privirea sau refuzand sa fie luat in brate.
In primele 24 de luni, reglarea emotionala se realizeaza prin comportamente de genul suptul degetului sau cautarea suportului din partea adultului (ex. privire, suport fizic).

Perioada 2 – 4 ani
Intre 2 si 4 ani, copiii incep sa vorbeasca despre propriile emotii.
La aceasta varsta identifica si diferentiaza expresiile faciale ale emotiilor de baza (furie, tristete, frica si bucurie). Tot acum copiii manifesta frecvent accese de furie si teama de separare.
Copiii de la 2-4 ani se angajeaza in lupte pentru putere, ceea ce duce, de cele mai multe ori, la aparitia acceselor violente de furie.
In aceasta perioada, copiii incep sa inteleaga cauzele emotiilor de baza.
La varsta de 2-4 ani, copiii nu reusesc sa inteleaga ca ceea ce cauzeaza o emotie este interpretarea si evaluarea unui eveniment sau situatii de catre o persoana si nu situatia in sine. Ei pot intelege doar ca evenimentele sunt cele care cauzeaza emotii. Tot in aceasta perioada, copiii apeleaza si la strategii comportamentale de autoreglaj emotional precum cautarea suportului adultilor si cautarea proximitatii (aproprierii) fizice ale adultilor.

Perioada 4 – 5 ani
Identifica si diferentiaza expresiile faciale ale mai multor emotii, precum furie, tristete, bucurie, rusine, mandrie, vina.
Identifica si diferentiaza emotiile si pe baza altor indici decat expresiile faciale, ex. tonul vocii. In aceasta perioada pot categoriza emotiile in pozitive („bune”) sau negative („rele”). Intre 4 si 5 ani, copiii manifesta interes in exploatarea emotiilor celorlalti („mami, de ce plangi?” sau „de ce esti trist, tati?”). Copiii utilizeaza etichete verbale pentru diverse trairi emotionale care se diferentiaza mai greu intre ele. (ex. „nu sunt suparat, sunt ingrijorat”). Evalueaza corect majoritatea emotiilor, insa atribuie cauza emotiilor unor factori externi mai degraba decat unor factori interni; nu inteleg inca faptul ca emotiile sunt cauzate nu de situatiile de viata, ci de interpretarea cognitiva a situatiilor de viata. La aceasta varsta nu pot intelege faptul ca o persoana poate simti doua emotii in acelasi timp (de exemplu, o persoana poate fi trista si furioasa). Intre 4 si 5 ani, copiii incep sa inteleaga impactul pozitiv si/sau negativ al exprimarii diverselor emotii.

Acum incep sa inteleaga si ca acelasi eveniment poate fi o sursa de emotii diferite pentru persoane diferite (de exemplu, castigatorul concursului e fericit, iar cel care a pierdut e trist). Sunt capabili sa amane o recompensa imediata, dar mica, pentru o recompensa ulterioara unei activitati, dar mai substantiala (de exemplu, „decat o bomboana acum, mai bine o felie de tort dupa ce aranjez toate jucariile la locul lor”).
Copiii de 4-5 ani tolereaza trairile de frustare care nu au o solutie imediata (de exemplu, daca sunt in autobuz si le este foame pot astepta fara sa se enerveze pana la oprirea autobuzului). E perioada in care interiorizeaza regulile (regulile de comportament in diverse situatii socilale sau pe cele legate de ritualuri de familie) si se supun cu usurinta lor, ceea ce inseamna ca reglarea emotionala se realizeaza mai usor. Copiii incep sa aplice singuri strategii eficiente de reglere emotionala precum: identificerea de solutii adecvate la problemele cu care se confrunta, rationalizarea sau minimanizarea.

De la 5 la 7 ani
Datorita dezvoltarii intense a limbajului, in jurul varstei de 5-7 ani, copiii pot identifica si denumi majoritea emotiilor.
Copiiilor de 5-7 ani nu le plac esecurile si devin critici cu ei insisi; este recomandata stimularea competitivitatii cu ei insisi si nu cu alti copii.
Copiii de aceasta varsta pot manifesta teama de separare cand nu sunt alaturi de persoanele semnificative din viata lor in situatii critice (de exemplu, cand schimba gradinita sau cand dorm in alta parte decat acasa). Cea mai importanta achizitie in aceasta perioada este dezvoltarea empatiei, adica a abilitatii de a fi interesat si de a intelege emotiile celorlalti. Copiii de 5-7 ani incep sa isi formeze simtul moralitatii si inteleg termeni abstracti ca: onestitate, corectitudine, moralitate. In acesta perioada inteleg ca emotiile sunt cauzate NU de evenimentele externe sau de situatii in sine, ci de interpretarea cognitiva a acestora, adica de ceea ce gandim noi despre ele. Copiii de 5-7 ani sunt capabili sa isi elaboreze propriile reguli de reglaj emotional in diverse situatii de joc, de interactiuni sociale si uneori aceste reguli sunt complexe. Desi la aceasta varsta copiii apreciaza prietenii de aceeasi varsta, continua sa apeleze la adulti (mai ales la parinti) pentru ajutor si ghidaj emotiona

2. Dezvoltarea competentelor sociale
Relatiile pe care le stabileste copilul cu ceilalti copii necesita siguranta, receptivitate, disponibilitate si confort emotional. Incetul cu incetul copiii dezvolta abilitati de cooperare, de negociere, de a conduce si a fi condusi, de a lega prietenii, de a-si exprima sentimentele intr-o maniera acceptata social. Relatiile sociale ale copilului cu adultii vizeaza capacitatea copilului de a avea incredere si a interactiona cu usurinta cu acestia, precum si capacitatea lor de a recunoaste diferitele roluri sociale ale acestora.

3. Identificarea nevoilor de dezvoltare a competentelor emotionale si sociale la copil
Inca de le cele mai fragede varste se pot observa diferenete intre copii privind nivelul de dezvoltare a acestor competente. Este foarte important ca parintii si educatorii sa identifice aceste diferente si sa urmeze programe de dezvoltare personala, pentru a reduce aceste diferente.

Evaluarea nivelului de dezvoltare emotional a copilului in functie de varsta, se face avand in vedere urmatoarele aspecte:

Dezvoltarea conceptului de sine
(copilul ar trebui sa fie capabil sa demonstreze cunoasterea insusirilor proprii si sa manifeste satisfactie pentru propriile reusite si incredere in sine)

Dezvoltarea auto-controlului
(copilul ar trebui sa demonstreze responsabilitate personala si sa manifeste independenta in actiunile sale)

Dezvoltarea expresivitatii emotionale
(copilul ar trebui sa fie capabil sa recunoasca si sa isi exprime corespunzator emotiile)

Evaluarea nivelului de dezvoltare social al copilului se face avand in vedere urmatoarele aspecte:

Interactiunile cu copiii de varsta apropiata
(copilul trebui sa fie capabil sa stabileasca relatii pozitive si de respect cu copiii de aceeasi varsta sau de varsta apropiata; copilul ar trebui sa poata manifesta empatie fata de copiii cu care interactioneaza)

Interactiunile cu adultii
(copilul ar trebui sa fie capabil sa stabileasca relatii pozitive cu adultii. copilul ar trebui sa fie capabil sa manifeste incredere si respect in comunicarea cu adultii din anturajul sau)

Interactiune in grup
(copilul ar trebui sa demonstreze abilitati de cooperare in interactiunile de grup. Copilul ar trebui sa fie capabil sa recunoasca asemanarile si deosebirile dintre oameni. Copilul ar trebui sa fie capabil sa manifeste respect fata de deosebirile dintre oameni)

Programele de dezvoltarea personala pentru copii au un rol important pentru ca:

• reprezinta un mijloc de a preintampina dereglariile comportamentale si emotionale ulterioare
• contribuie semnificativ la cresterea capacitatii de adaptare la cerintele scolare
• dezvoltarea abilitatiilor interpersonal care faciliteaa atingerea sucesului
• dobandirea unor strategii care faciliteaza adaptarea la situatiile stresante