Fobiile la copii. Cauze si tratament.

Frica este o emotie importanta a sistemului nostru de auto protectie si se manifesta in procesul de crestere si dezvoltare inca de la cele mai fragede varste. Atunci cand aceasta frica este intensa si se manifesta in raport cu un obiect sau o situatie care nu reprezinta un pericol real avem un motiv serios de ingrijorare, pentru ca in acest caz este vorba despre o fobie. Multe temeri din copilarie sunt naturale si au tendinta de a dezvolta in functie de etapa de varsta a copilului. De exemplu, multi copii se tem de intuneric si ar putea avea nevoie de o veioza la culcare. Asta nu inseamna ca au o fobie. In cele mai multe cazuri, aceasta teama va disparea pe masura ce acestia vor creste. Urmatoarele frici sunt extrem de frecvente la copii si sunt considerate normale:

• intre 0 si 2 ani: frica de zgomote puternice, persoane straine, separare de parinti, obiecte de mari dimensiuni
• intre 3 si 6 ani: frica de lucruri imaginare, cum ar fi fantome, monstri, frica de a dormi singur, zgomote ciudate, intuneric
• intre 7 si 16 ani: temeri mai realiste, cum ar fi un prejudiciu, boala, performantele scolare, moarte, dezastre naturale

Cei mai multi copii dezvolta pe termen scurt, de multe ori, temeri intense, care dispar insa dupa un anumit interval de timp. Prin urmare, fobiile nu sunt diagnosticate la copii pana cand acestea nu au persistat timp de cel putin sase luni.

Care sunt cauzele fobiei la copii?

In cazul fobiilor nu exista o explicatie universala, existand situatii de viata diverse care pot conduce la aparitia si dezvoltarea acestora. Exista totusi doua cauze importante folosite in explicare si abordare a acestor tulburari. In prima situatie, in istoria dezvoltarii  pot exista evenimente traumarizante care au implicat expunerea la situatii cu puternica incarcatura emotionala si cu potential traumatic. Ulterior aceste experiente reprezinta baza psihologica de constructiei a acestor manifestari de tip fobic. In a doua situatie, in cresterea si formarea copilului, parintii au manifestata teama sau aversiune fata de anumite situatii si contexte de viata, iar acest model educational a fost preluat si invatat de copil. Parintii anxiosi au intentii bune fata de copiii lor si doresc sa elimine potentialele pericole, dar prin transmiterea si repetarea unor  mesaje de genul:  „Ai grija sa nu patesti ceva”, „Stai departe de caini pentru ca sunt animale periculoase”, „Daca pui mana pe un animal te poti imbolnavi si muri” creeaza un mediu propice pentru formarea unor credinte negative si in final, in anumite contexte de viata, la aparitia si dezvoltarea fobiei.

Tratamentul fobie la copii

Daca observati la copilul dumneavoastra o aversiune, o teama intensa fata de o anumita situatie sau fata de un anumit obiect al realitatii este foarte important sa va puneti unele semne de intrebare. In cazul in care frica este severa si nu poate fi controlata de copil, este intotdeauna cel mai bine sa consultati medicul pediatru si psihologul. Daca aceasta teama persista este foarte probabil sa vorbim despre o fobie. In astfel de situatii solicitati ajutorul specialistului si rezistati tentatiei de a forta copilul sa confrunte aceste situatii care-i provaca teama si nelinistea, desi confruntarea si expunerea este o metoda utilizata pentru a tratat astfel de probleme. Interventiile trebuie facute de catre specialisti, pentru ca exista riscul de a consolida si mai mult teama in lipsa unei abordari adecvate. Fobia lasata netratata se poate accentua, dezvolta si se poate asocia cu alte tulburari severe din sfera anxietatii, dar si tulburarilor de dispozitie, comportament , impedicand relationarea normala a copilului, afectand viata sociala si emotionala a acestuia. Vestea buna este ca fobia  poate fi tratata si vindecata intr–o perioada relativ scurta, daca parintii  apeleaza la ajutorul unui psiholog specializat. Psihoterapia ajuta parintii sa inteleaga situatia prin care trece copilul, iar pe acesta sa confrunte aceste temeri, sa invete sa elibereze emotiile negative asociate cu aceste stari, sa castige o stare de echilibru absolut necesara cresterii si dezvoltarii normale.

Psihoterapeut Ionut Ghiugan