Interviul saptamanii cu Andreea Raducan
0In spatele performantelor unui campion stau multe ore de munca si exercitiu, dar ceea ce cantareste decisiv pentru a duce la bun sfarsit proiectele incepute este structura fiecaruia dintre cei care se angajeaza la un astfel de drum. Andreea Raducan, multipla campioana olimpica si mondiala la gimnastica, a stiut cum sa isi valorifice resursele in favoarea performantei. Fire dechisa si plina de energie, modesta si inteligenta a urmat drumul performantei si a obtinut ceea ce si-a propus.
Cum ai ales calea gimnasticii? Ce te-a determinat sa incepi practicarea acestui sport?
In general, copiii incep sa practice gimnastica la varste fragede: 4, 5, 6 ani. E greu de crezut ca vreun copil la varsta aceasta ar putea alege de unul singur sa mearga la sala de gimnastica. Tatal meu a fost foarte pasionat de sport si pentru ca eu eram tare nazdravana, ca mai toti copiii la varsta aceasta, tata s-a gandit sa ma duca la sala de gimnastica pana la 7 ani, cand urma sa incep scoala.
„Nadia, Lavinia Milosovici si Daniela Silivas sunt cele mai complete gimnaste pe care le-a avut Romania”
Ce model ai avut in cariera?
In anul 1987 cand eu am inceput sa practic gimnastica, accesul la informatii nu era cel care este astazi. Nu exista internetul si nici prea multe reviste sau ziare din care mi-as fi putut face o idee despre cum ar putea sa arate gimnasta mea preferata. Exista o carte despre Nadia Comaneci, scrisa de Ioan Chirila din care parintii imi citeau din cand in cand. As putea spune si eu, ca multe gimnaste, ca Nadia a fost modelul meu. Le apreciez insa foarte mult pe Lavinia Milosovici si Daniela Silivas. Cred ca sunt doua dintre cele mai complete gimnaste pe care le-a avut Romania.
Ce alta cariera ai fi urmat daca nu ai fi ales-o pe cea actuala?
Au trecut mai bine de 10 ani de cand am renuntat la sportul de performanta si pentru ca nu mi-am dorit sa ma apuc de antrenorat, bineinteles ca m-am gandit ce mi-ar placea sa fac, astfel incat sa ma descurc foarte bine. Nu m-am indepartat prea tare de tot ceea ce inseamna sport. Si impreuna cu echipa Fundatiei Olimpice Romane, (unde lucrez din anul 2006) am desfasurat diverse proiecte de promvare a sportului, inclusiv proiecte pe TV, cum ar fi: Invingatori pentru Romania sau Cum se face un campion?. Cel mai recent proiect al nostru este Complexul Sportiv Ion Tiriac, unde manageriem activitatea celor care isi doresc sa practice sportul intr-un cadru cat de poate de frumos. Este o investitie a domnului Ion Tiriac, dumnealui fiind de altfel si Presedintele FOR. Inclusiv colaborarea pe care o am cu Digisport imi da posibilitatea sa prezint si sa vorbesc despre oameni care au obtinut sau inca mai obtin performante importante pentru sportul romanesc.
Se spune ca un sportiv de top niciodata nu este pregatit sa se retraga. Ce se schimba in viata unui campion in momentul in care renunta la sportul de performanta?
Sunt convinsa ca pentru niciun sportiv de performanta momentul retragerii nu a fost unul simplu sau frumos. Dar este parcursul normal sau momentul inevitabil, cu care fiecare dintre noi, cei care am practicat sportul la un nivel inalt, ne confruntam. Nu mi-a fost teama de acest pas si am ales sa-l fac atunci cand am simtit ca rezultatele mele nu mai pot fi cele cu care eram obisnuita. E o promisiune curajoasa aceea de a fi mereu pe podium, pentru o perioada destul de lunga. Inevitabil apare uzura fizica si psihica. Astfel ca atunci cand am simtit ca nu mai pot fi printre cei mai buni, am ales sa spun stop sportului de performanta.
In ce proiecte esti implicata in momentul de fata? Ce planuri de viitor ai?
In prezent imi desfasor activitatea la Fundatia Olimpica Romana, implicandu-ma in toate actiunile care au ca scop promovarea si sustinerea sportului. Chiar daca emisiunea Fabrica de medalii, de la Digisport (emisiunea care promova gimnastica din Romania) s-a incheiat la sfarsitul anului trecut, pregatim cat de curand un nou proiect despre care va voi vorbi la momentul potrivit.
Am avut de asemenea momente de neuitat in turneul de promovare a cartii autobiografice Reversul medaliei, carte care a fost lansata in decembrie 2010 si reeditata in 2012. De aceasta data, ne-am propus sa oferim ocazia tuturor celor care iubesc sportul si care au urmarit competitiile mele si ale colegelor, sa ne intalnim in turneul national de promovare, chiar inaintea inceperii JO de la Londra si povestim despre tot de inseamna acest sport. Despre sacrificiile si momentele extraordinare care incununeaza cariera unui sportiv.
Pe parcursul a trei ani am urmat scoala doctorala in cadrul UNEFS si imi doresc ca in vara acestui an sa pot sustine si teza de doctorat. Tema este una cat se poate de frumoasa si vorbeste despre relatia dintre mass-media si sportivi. Cum influenteaza si cum reactionam ca sportvi de performanta, din punct de vedere psihologic/emotional la mesajele jurnalistilor vis a vis de pregatirea sau rezultatele noastre.
Care este cel mai mare regret al carierei? Daca ai avea o bagheta magica, ce ai schimba in viata ta?
Cred ca tot ce ni se intampla in general, se intampla cu un scop. Sunt oricum prea putine lucruri pe care as dori sa le schimb si care intr-adevar mi-au marcat cariera si viata. Dar nu regret absolut nimic si din tot ce mi se intampla in viata pot sa invat ceva care imi va fi de folos mai tarziu. Am ramas un om pozitiv si cu o gandire sanatoasa indiferent de momentele neplacute sau lectiile de viata pe care le-am trait.
Ce parere ai despre mersul la psiholog? Ai apelat vreodata la serviciile unui psiholog?
Cred ca au fost cateva momente in care ar fi fost nevoie sa merg si sa vorbesc cu o persoana specializata in a asculta si intelege oamenii si problemele lor. Noi la centrul olimpic de la Deva nu am beneficiat de serviciile unui psiholog, insa daca vreuna dintre noi a cerut acest lucru, antrenorii au incercat sa ne creeze toate conditiile. Cred totusi ca exista diferente intre o persoana care isi face meseria ca psiholog si un psiholog care lucreaza cu sportivii de performanta. Atitudinea trebuie sa fie usor diferita si in afara de asta, altfel poti intelege ca psiholog o situatie atunci cand esti alaturi de sportiv, il vezi la antrenamente sau la competitii, ii urmaresti actiunile si il descoperi ca si caracter. Suntem diferiti si nu toti raspundem la fel in diverse situatii. E nevoie de rabdare si mult profesionalism.
Ce este succesul? Care crezi ca sunt ingredientele succesului?
Este o intrebare simpla, insa cu un raspuns destul de complex. La o prima vedere am putea spune ca e nevoie de talent si foarte multa munca. Nimic mai adevarat! Si totusi de cele mai multe ori nu e suficient. Cred ca devotamentul, ambitia, pasiunea si un dram de noroc ar putea completa “reteta”.
„Sunt momente in viata cand trebuie sa-ti asumi deciziile si sa mergi pana la capat, cu incredere”
Ce crezi ca face diferenta intre un sportiv de nivel mediu si unul de top? Care ar fi principalele obstacole care pot intrerupe ascensiunea unui sportiv?
Eu cred ca ambitia si curajul de a-ti depasi limitele fac diferenta dintre un sportiv normal si un sportiv de performanta. Am intampinat si eu situatii in care eram tentata sa spun ca mai mult de atat nu pot, dar cu oameni de nadejde alaturi si cu foarte multa vointa am reusit sa depasesc momentele dificile. Sta in puterea noastra sa schimbam ceea ce nu ne place sau nu ne face bine. Ceilalti te pot incuraja sau te pot sustine, dar nu pot rezolva acea situatie in locul tau. Sunt momente in care trebuie sa-ti asumi deciziile si sa mergi pana la capat cu incredere.
Cum ar trebui sensibilizati copiii din ziua de azi in directia practicarii unui sport, in detrimentul activitatilor sedentare precum PC, internet sau TV?
Sunt copii care se nasc cu bucuria si dorinta de a face sport. Ceilalti trebuie educati in acest sens. De aceea avem mare nevoie de ajutorul parintilor care trebuie sa-i indrume catre cluburile de sport. Nu interzice nimeni copiilor sa lucreze si pe calculator sau sa se uite la tv, insa cred ca este extrem de important sa existe un echilibru si sa nu uite cat de importanta este miscarea in viata lor.
Ce sfat le dai fetitelor care viseaza sa ajunga la nivelul la care ai ajuns tu?
Vreau doar sa amintesc ca daca si-au ales o cariera in sport – si cred ca este valabil pentru oricare alt domeniu – este important sa faci cu drag acest lucru, sa-ti faca placere sa practici sportul de performanta si sa-ti asumi sacrificiile pe care performanta le cere. Altfel va fi o chinuiala inutila. Asadar, incredere, ambitie si mult curaj!
Care sunt acele experiente care te destabilizeaza din punct de vedere emotional? Cum faci sa depasesti astfel de momente?
Sigur ca odata cu trecerea anilor capeti o experienta si o intelepciune care te ajuta sa intelegi si sa judeci lucrurile cu o alta atitudine. Din nefericire, ca oricare alt om si eu am trecut prin momente dificile, am incercat sa pastrez acel echilibru de care avem nevoie si o gandire pozitiva. Nu te poti infuria pe situatii pe care orice ai face, nu le poti schimba. Dezvolti frustrari ce nu te mai lasa sa vezi celelalte lucruri frumoase, care pot trece pe langa tine, fara ca macar sa le observi.
Daca ar fi sa te definesti in 3 cuvinte care ar fi acelea?
Echilibrata, ambitioasa si perfectionista!
„Pentru a deveni cea mai buna gimnasta din lume este nevoie de foarte multa munca, de ambitie, devotament si pasiune pentru munca ta. Au trecut atatia ani de cand am pasit pentru prima data intr-o sala de gimnastica. Nici prin cap nu-mi trecea ce avea sa ma astepte. Un drum lung, frumos, cu sacrificii, momente de neuitat, lacrimi de bucurie si multe, multe medalii.” Andreea Raducan