Fiecare persoana se confrunta, la un moment dat in viata, cu anumite simptome fizice, care provoaca ingrijorare, teama si care pot determina persoana sa creada ca sufera de o anumita boala. Acest lucru nu inseamna ca persoana respectiva este ipohondra, dimpotriva, in acest context, teama, preocuparea este o reactie normala de aparare a organismului, care determina persoana sa afle cauza si eventual sa urmeze tratamentul necesar.
In situatia in care aceasta teama de boala dureaza mai mult de 6 luni, iar medicii pe care ii consultam si rezultatele medicale atesta absenta unei boli, putem vorbi despre ipohondrie, o tulbuare care netratata ne poate afecta serios viata si echilibrul interior. Ipohondria se defineste ca frica sau convingerea patologica de a suferi de o boala grava, cu toate ca o astfel de boala nu este prezenta. Ipohondria este termenul popular, termenul medical utilizat pentru aceasta tulburare este cel de hipocondrie.
Cum se manifesta?
Aceasta tulburare psihica pentru a fi confirmata trebuie sa includa urmatoarele manifestari:
- O preocupare deosebita fata de o boala fizica serioasa. Ipohondrii se tem de boli precum cancerul, tumori craniene, atacurile cerebrale sau chiar SIDA.
- O caracteristica importanta a acestei afectiuni este tendinta de a mearga la multi doctori, in speranta de a gasi unul care sa confirme suferinta presupusa. Atitudinea nerealista fata de boala inchipuita si dorinta de a primi confirmarea, pot deteriora relatia medic/pacient.
- Chiar si dupa ce medicii si rezultatele analizelor confirma absenta bolii, ipohondrul tot nu e convins ca nu sufera de nicio boala. Dimpotriva, anxietatea lui creste si continua sa creada ca are ceva foarte grav. Rezultatele analizelor linistesc persoana numai pentru o perioda relativ scurta, dupa care simptomele incep sa revina cu intensitate.
- Persoana care sufera de aceasta tulburare traieste intr-o permanenta stare de anxietate si stres, iar aceasta suferinta sufleteasca afecteaza functionarea normala, viata de zi cu zi.
Pe cine afecteaza aceasta tulburare?
Datele statistice arata ca aceasta tulburare afecteza, in egala masura, barbatii si femeile. Debutul poate sa apara la orice varsta, insa exista o crestere a manifestarii in jurul varstei de 30/40 ani pentru barbati si 40/50 ani pentru femei.
Cauzele acestei tulburari sunt de natura psihologica si se poate explica astfel:
- O anumita hipersensibilitate a persoanei fata de functionarea si senzatile somatice (acestea sunt interpretate intr-o maniera eronata, ca semene ale unei disfunctii sau bolii somatic). O toleranta scazuta pentru durere sau disconfort somatic.
- Prezenta unui eveniment traumatizant in copilarie sau adolescenta, eveniment stresant care a provocat o sufeinta semnificativa (despartirea, .separarea, imbolnavirea unei persoane dragi, decesul unei persoane apropiate).
- Agresivitatea fata de alte persoane este intreptata impotriva sinelui, prin intermediul unei anumite parti a corpului. Organul afectat poate avea o semnificatie simbolica importanta.
- Nevoia de atentie. Persoanele ipohondre cauta sa atraga atentie familiei, prietenilor, medicilor, vor sa scape de responsabilitati si sa se simta in centrul atentiei. Ei au nevoie sa fie ascultati, compatimiti si intelesi. Uneori, ipohondria este motivata inconstient de obtinerea acestor avantaje.
Persoanele cu ipohondrie au tendinta de a se adresa rapid serviciilor medicale. Cu toate acestea, ei nu sunt dornici de a consulta un psiholog sau un medic psihiatru, deoarece se tem ca acestia vor considera ca „simptomele sunt doar in capul lor”. Trebuie stiut insa ca tratamentul precoce este de un real ajutor si creste sansele pentru o vindecare rapida. Din nefericire, persoanele ipohondre solicita tarziu ajutorul psihologic specializat, iar atunci cand o fac exista deja instalate diverse tipuri de complicatii, care ingreuneaza tratamentul si durata acestuia (depresie, anxietate sau tulburare de panica, simptome obsesiv-compulsive, dependenta de antialgice sau sedative, etc.). De asemenea, trebuie stiut ca teama sau convingerea patologica de suferi de o boala somatica, poate apartine si altor tulburari psihice, cum ar fi schizofrenia sau tulburarea de somatizare.
Avand la baza o cauza psihologica, tratamentul recomandat in cazul ipohondriei este interventia psihoterapeutica. Aceasta isi propune, utilizand tehnici si instrumente specifice sa produca constientizarea situatie reale pe care o traieste persoana ipohondra si astfel sa modifice cadrul general in care este privita problema. Persoana invata sa isi conteste presupunerile patologice, sa-si exprime emotiile si in final sa-si schimbe comportamentul.
Hipnoterapia este o alta forma de tratament eficienta in cazul ipohondriei. Hipnoza in sine nu este curativa prin ea insasi, ci prin faptul ca
Este utila interventia medicamentoasa?
Atunci cand persoana apeleaza tarziu la ajutorul specializat este posibil ca diverse tulburari asociate ipohondriei, sa se manifeste intens (depresia, anxietatea) si in aceasta situatie tratamentul medicamentos prescris de medicul psihatru este necesar. Fara a reduce manifestarea acestor simptome, interventia psihologica este dificil de implementat.
Ipohondria, boala oamenilor sanatosi. 
Pe langa ajutorul specializat, persoanele care sufera de aceasta tulburare au nevoie si de compasiunea si sustinerea familiei, prietenilor apropiati. Este nevoie de rabdare si timp, pentru ca persoana sa invete sa constientizeze adevaratele problemele, sa-si asume responsabilitati si in final sa adopte noi comportamente care sa-l ajute sa faca fata singur problemelor vietii.
Psihoterapeut Ionut Ghiugan