Nevoia de psiholog in sportul romanesc

Dupa 15 ani de experienta in domeniul sportului de performanta, indraznesc sa afirm ca vremurile prezente reclama mai mult ca niciodata prezenta unor specialisti in domeniul psihologiei sportului. Nevoia de psiholog in sportul romanesc este tot mai acuta in contextul in care performantele sportivilor romani nu reflecta resursele acestora sau nivelul asteptarilor celor implicati in sportul de performanta. Marco van Basten declara in 2004, in calitate de selectioner al Olandei ca “in contextul actual, dintre doua echipe cu valori sensibil egale va castiga intotdeauna cea care sta mai bine din punct de vedere mental”. De atunci au trecut mai bine de 10 ani, timp in care in sportul romanesc lucrurile mai mult au stagnat, din punct de vedere al implicarii unor specialisti in planul dezvoltarii mentale a sportivilor, fapt ce se reflecta si la nivel de rezultate, atat in plan individual, cat si la nivelul sporturilor de echipa. Cu mici exceptii, rezultatele actuale ale echipelor sau ale sportivilor romani sunt mult sub ceea ce s-ar putea obtine daca ar am stii sa exploatam resursele mentale, atat de necesare intr-o competitie sportiva.
Psihologul in sportul romanesc este privit de cele mai multe ori ca o bizarerie sau ca un capriciu din cauza lipsei de de educatie sportiva a multora dintre cei care sunt implicati in sportul de performanta. De asemenea, de multe ori asistam la confuzia frecventa dintre psiholog si psihiatru si in consecinta multi devin reticenti la ideea cooptarii unui psiholog in stafful tehnic. Psihologul trebuie privit ca un specialist ce are rolul de a compensa si completa cunostintele antrenorilor din domeniul psihologiei sportului.
La noi performanta sportiva sufera nu pentru ca nu am avea sportivi talentati ci din cauza lipsei tehnicilor si metodelor adecvate de exploatare a resurselor sportivilor. Daca ne-am raporta strict la fotbal, am constata faptul ca la nivelul campionatelor puternice din vest precum cel al Olandei, Gremaniei, Frantei, Angliei, Spaniei sau Italiei, psihologul este prezent in viata jucatorului inca de la varsta junioratului. In aceasta etapa jucatorul isi insuseste primele deprinderi de baza in vederea atingerii performantelor. Atunci cand acesta face trecerea la nivel de seniori vine cu un bagaj de cunostinte si abilitati bine consolidate pentru a reusi. La fel stau lucrurile si la nivelul echipelor nationale cu traditie si performanta in fortbal. Comparativ cu exemplele mai sus mentionate, in prezent, in Romania sunt inca antrenori si jucatori care nu cunosc care este specificul activitatii unui psiholog in cadrul unui club sportiv.
In Romania, din nefericire, cooptarea psihologului sportiv in stafful tehnic se face, de obicei, in conditii de criza, ca o ultima solutie in vederea redresarii situatiei. Sub pretextul unui “blocaj mental” oamenii de sport decid ca e cazul sa incerce si cu psihologul, doar-doar o iesi ceva, abordare total gresita. Psihologul trebui sa fie o piesa dintr-un sistem sanatos, o componenta de baza in vederea obtinerii performantelor. Tinand cont de contextul in care se afla sportul romanesc, in ultimii douazeci de azi, prezenta unui psiholog sportiv in cadul unei echipe ar trebui sa fie justificata de  nevoia de a cladi ceva durabil, nu de a depasi obstacole de moment sau situatii de criza. Psihologul ar trebui chemat in sensul dezvoltarii potentialului sportiv si nu precum preotul la capul unui muribund, atunci cand ne confruntam cu situatii de impas major, ulterior abandonand colaboararea cu acesta. Acest lucru se intampla pentru ca din nefericire, cei mai multi antrenori duc o lupta de supravietuire in sistem si nu una orientata spre atingerea performantelor reale sau a satisfacerii interesului celor care intretin sportul în sine, respectiv publicul si sportivii. Ar trebui ca în fotbal sa se aplice aceleasi criterii de instruire si evaluare a performantei ca in orice alt domeniu concurential.

Psiholog sportiv Andreas Hniatiuc

Articol publicat in sportescu.ro/nationala-vremurilor-noastre