Nevroza

Ce este Nevroza?

Nevroza este definita ca o tulburare de natura exogena, declansata de actiunea unor  factori psihotraumatizanti din mediu, pe fondul unei anumite fragilitati a structutii de personalitate a individului. Nevrozele nu sunt considerate boli psihice grave deoarece nu afecteaza  nucleul de baza al personalitatii pacientului si se caracterizeaza prin reversibilitatea dereglarilor patologice, independent de vechimea procesului perturbator. In cadrul manifestarilor clinice  domina perturbarile de ordin emotional si somatovegetative, cu pastrarea intacta a atitudinii critice a persoanei fata de boala. Particularitatile tabloului clinic al nevrozei depind nu numai de caracterul situatiei conflictuale, dar si de personalitatea individului, existand diverse variante clinice. Tulburarile nevrotice sunt extrem de frecvente,  fiind intalnite la aproximativ 12 % din populatia generala.

Istoric

Termenul de nevroza a fost introdus in 1769 de catre W. Cullen, profesor de medicina la Edinburg, iar acest termen  va ingloba treptat toate acele afectiuni mentale ale caror cauza este de natura psihogena. Studiul si cunoasterea clinica a nevrozelor inregistreaza o dezvoltare considerabila intre anii 1860 si 1890 prin contributiile lui J. M. Charcot,  A. A. Liebault si J. Berheim. Ei au reusit sa reproduca simptome clinice de tip nevrotic induse cu ajutorul sugestiei hipnotice, iar din acel moment nevrozele sunt considerate tulburari psihogene.

Un rol semnificativ in intelegerea si descrierea acestei tulburari l-a avut Sigmund Freud, parintele psihanalizei. Conform psihanalizei, structura personalitatii cuprinde trei instante psihice: Ego, Id si Superego. Ego-ul (Eul)- entitate psihica de natura constienta, aflata in permanenta in contact cu mediul inconjurator este raspunzator de perceperea evenimentelor interne sau externe si are functia de executie. Id-ul (Inconstientul) este sediul impulsurilor instinctuale, de cautare a placerii si de ostilitate/agesivitate,  impulsuri pe care Ego-ul le poate restructura conform datelor realitatii. Superego-ul (Supraeul) se compune din continuturi psihice de natura social-valorica, idealuri, principii morale si elemente de autocritica in raport cu primele, care stimuleaza Ego-ul in actiunea sa de combatere a fortelor Id-ului. La adultul aflat in echilibru, Ego-ul are de regula suficienta forta pentru a face fata tendintelor inconstiente ale Id-ului prin transformarea si sublimarea acestora. La nevrotic, aceste tendinte sunt reprimate (refulate) si deci nu sunt accesibile constiintei. Mai mult, Ego-ul militeaza impotriva aducerii lor in constiinta, punand in actiune diferite mecanisme de aparare. Freud defineste nevrozele, ca fixatii la un anumit stadiu libidinal: nevroza obsesionala la nivelul anal, nevroza fobica si isteria la nivelul genital preoedipian.

Spre deosebire de Sigmund Freud, Alfred Adler nu accepta etiologia predominant sexuala a nevrozelor (mai ales importanta refularii si traumelor infantile). El afirma ca punctul de plecare in geneza acestei tulburari, este sentimentul de inferioritate (complexul de inferioritate) rezultat poate dintr-o infirmitate organica si compensat printr-o tendinta de afirmare ostentativa sau prin agresivitate. Psihoterapia adleriana pleaca si ea de la analiza amintirilor, a asociatilor de idei si a viselor, dar aceasta analiza serveste psihoterapeutului pentu a demonstra caracterul imaginar al deceptiilor sale si pentru a identifica solutii  mai bune de adaptare.

Tratatele moderne de psihiatrie nu mai mentin termenul de nevroza, inlocuindu-l cu alte concepte clinice care surprind mai adecvat particularitatiile si formele de manifestare.

Tulburarile Anxioase, de Panica sau Fobiile

• Tulburarea anxioasa este printre cele mai frecvente forme de nevroza. Aceasta tulburare apare frecvent la persoanele nesigure, cu dificultati sau incapacitate de a controla situatiile stresante sau noi. Persoana anxioasa poate fi hiperemotiva, cu imaginatie bogata, cu tendinta la neliniste si asteptarea unor eventuale evenimente nefavorabile. Anxietatea se manifesta printr-o stare de incordare, de teama (in legatura cu posibilitatea aparitiei unui eveniment neplacut pentru sine sau pentru alte persoane semnificative), iritabilitate, dificultati de concentrare si insomnii, activitate crescuta a sistemul nervos vegetativ (transpiratii, senzatii de cald/rece, gura uscata, diaree, mictiuni frecvente), senzatia de sufocare, stare de oboseala si slabiciune, hipervigilenta (senzatia de a fi permanent la panda, intr-o continua activare).
• Atacul de panica este o alta forma de nevroza anxioasa. Se caracterizeaza prin episoade de anxietate de scurta durata, cu aspect dramatic, mimand infarctul de miocard sau crizele hipoglicemice, fiind deseori evaluat ca urgenta. Se manifesta prin lipsa de aer, palpitatii, cefalee, vertij, parestezii  (amorteli in membre si senzatia de pericol iminent).
• Fobia este o frica anormala, foarte intensa si insuficient motivata, raportata la un obiect sau situatie. Fobiile apare mai frecvent la persoanele hiperemotive care intampina dificultati atunci cand intalnesc persoane necunoscute sau situatii neasteptate. Persoana fobica nu este nesigura tot timpul, ci doar in contact cu noul si neprevazutul. Persoana in cauza, desi este constienta de faptul ca fricile pe care le traieste sunt excesive si ireale, evita sau doreste sa evite anumite situatii. Nivelul de teama resimtit produce stres intens si disfunctii in viata zilnica a persoanei.

Tulburarile Obsesiv-compulsive se manifesta prin ganduri obsesive si ritualuri recunoscute ca absurde, pe care individul incearca sa nu le realizeze. Obsesia este o traire care se impune  fara voia sa si pe care individul nu o poate indeparta. Aceasta tulburare apare la persoanele hiperordonate si perfectioniste, rigide, care vor sa faca totul cat mai bine. Dintre trairile obsesiv-complusive enumeram: amintiri obsesive, sau reprezentari obsesive, ruminatii, numaratori (aritmomanie), verificari obsesive si intentii de act obsesiv.

Starile Depresive si reactionale la stres se manifesta printr-o dispozitei trista, stari de nemultumire de sine si insatifactie, iritabilitate crescuta. Nevroza depresiva se combina frecvent cu simptome anxioase si disforice. Persoanele care sufera de aceasta tulburare au o structura de personalitate introverta, repliata pe sine, mai putin comunicativa, atasata de munca, dependenta de altii.

Tulburari Somatoforme se definesc prin prezenta unor probleme de natura psihologica care iau o forma de manifestare fizica. O persoana cu o astfel de tulburare poate avea mai multe probleme medicale vagi, desi examenul medical si investigatiile clinice repetate nu evidentiaza nici o cauza somatica cunoscuta. Exista sapte tipuri de tulburari somatoforme: tulburarea de somatizare, tulburarea somatoforma nediferentiata, tulburarea de conversie, tulburarea algica, hipocondria, tulburarea dismorfica corporala si tulburarea somatoforma fara alta specificatie (FAS).

Tratament

Psihoterapia este forma cea mai eficienta de tratament si ameliorare in cazul problemelor de natura psihologica. Persoana predispusa catre nevroza, pe langa unele vulnerabilitati biologice, prezinta un deficit de maturizare psiho-afectiva (o nevoie crescuta de dependenta interpersonala, capacitate decizionala scazuta in planul vietii personale si sociale), o insuficienta identitate (o existenta marcata de tensiuni interioare si conflicte intrapsihice prelungite).

Persoanei nevrotice ii lipseste increderea in sine, in rolul sau social, este agresiva fata de ceilaltii (ironie) sau fata de sine insusi (tentativa de suicid), prezinta tulburari de somn (insomnie sau hipersomnie), de sexualitate (frigiditate sau impotenta, abstinenta sistematica sau masturbare) si pare a obosi exagerat de usor.

Psihoterapia individuala ajuta persoana nevrotica sa constientizeze impasul in care se afla si sa activeaze proprile resurse emotionale, cognitive si motivationale.Utilizand metode si tehnici  diverse (de modificare a comportamentelor, a emotiilor si gandurilor distructive/ dezadaptative) psihoterapia are ca si finaliate dimnuarea sau disparitia simptomelor, a suferinte psihosociale si/sau psihosomatice. Totodata, psihoterapia modifica atitudinile ce perturba procesul de schimbare, incurajeaza maturizarea, contribuind la dezvoltarea si sanatatea persoanei aflate in tratament.

Psiholog Ionut Ghiugan