Povestile clientilor. Perfectiunea.
0
Ea dainuieste in lacasurile mintii mele.
E o fata de sub mare cu par brunet. Ochii ei verzi ma fac sa parcurg un drum intins printre fantezii desfranate si cand zambeste, pometii i se salta in beatitudine. Nu are un inceput , nu are un sfarsit. A aparut subit de nicaieri in bratele mele. Nu am cum sa nu o iubesc, cand ea e mereu unde doreste esenta. E un vis falnic ce mi-l rasucesc prin gand. Chiar daca sunt neinsotit trupeste, ea e acolo, vietuind in mine. Sta cu bratele incolacite de gatul meu si imi murmura la ureche, cantece.
E o fire melancolica cu un suflet pe care nici Universul nu-l poate cuprinde, iar fericirea ei, e la fel de nemarginita. E tacuta, ii place sa-mi rapeasca buzele intr-ale ei. Sa le pretuiasca si sa lase in urma un gand suav. Imi trimite chinul in exil si ma hraneste cu un suras modest. Ea stie cum o cheama. Am supranumit-o Perfectiune. E autonoma prin inima mea. Acolo sunt si eu. Suntem doi copii intr-o lume imaginata. Ne iubim sub un arbore in varf de deal, intr-o vara eterna. Cand ne plimbam, vad de la departare camasi in carouri, blugi si Lucky Strike. Caram catrafuse dupa noi si ne oprim la voia intamplarii la un motel. Camera e mediocra. Doar o lumina slaba, turungie bate. Mereu e noapte. Stau si beau bere, iar ea se scalda sub dus. Ma cheama un glas senzual. Imi las hainele pe podea si ma arunc la ea in brate. Ma cauta cu privirea in ochi, ii inchide si ma musca de marginea buzei. Ma saruta sub dusul fierbinte. Imi zgarie spatele dar nu ma raneste, ma strange din ce in ce mai tare si dupa, isi lasa capul pe pieptul meu si palma, o tine pe inima. Sta asa si tace.
Patul e confortabil. Ii place sa ma asculte cum imi amintesc ce traiesc eu defapt. Monologhez prea multe baliverne, chiar ea imi spune asta si ma intinde in pat. Ne tolanim printre paturi. Hainele dispar si imi imainez doar opera amorului. E prea frumos, e ceva ce pot repeta la nesfarsit. Ma intorc la realitate cand incep sa iubesc pe altcineva. Sa simt un adevarat gust al unor buze straine. Perfectiunea, nu plange. Stie ca am sa ma intorc la ea, pentru o noapte. E malefica. Eu sunt cel care va tanji dupa ea in fiecare moment solitar al vietii. Gandul nu ma frange doar imi otraveste sangele. E dependenta. O simt si o vad doar in capul meu. Exista oare asa ceva? Daca ar exista, nu mi-as mai otravi mintea cu ea, ci mi-as umple inima cu o dragoste efemera.