Rolul povestilor si basmelor in educatia copiilor

Parintii reprezinta un factor cheie in educatia si dezvoltarea psiho-sociala a copilului. Usurinta cu care copilul se adapteaza la solicitarile vietii, performantele academice, precum si nivelul de implicare si participare sunt rezultatele directe al factorului educational si afectiv al relatei parinte-copil. Rolul pe care si-l asuma parintele in primii ani de viata a copilului, atitudinea si aspiratiile acestuia, vor pune amprenta semnificativ asupra dezvoltarii intelectuale si sociale a acestuia. La varsta copilariei, povestile si basmele sunt mai mult decat simple istorisiri. Ele reprezinta un instrument foarte important aflat la indemana parintiilor, pentru a stimula dragostea de lectura si carti, curiozitatea intelectuala a micutului, dar si un instrument pentru a consolida legatura afectiva copil-parinte.

La varsta copilariei, povestile si desenul sunt principalele mijloace de exprimare a vietii afective a copilului. In aceasta etapa de varsta se fixeaza principalele valori si modele de viata, iar copilul se identifica cu personajul care corespunde cu modelului educational existent. Personajele din basme ne insotesc in anii copilariei si ne ofera modele pe care se le urmeze in viata adulta.

Povestile joca un rol foarte important din punct de vedere educativ. Prin intermediul povestilor, copilul descopera lumea si se poate plasa in situatii de viata in afara contextului familial. Prin lupta dintre bine si rau si situatiile conflictuale intalnite, copilul invata strategii de viata, descopera consecintele unor fapte si atitudini si isi insuseste comportamente sociale pozitive.Fara a fi obligat sa treaca printr-o experienta negativa, copilul poate invata astfel sa descopere lumea din jur, oamenii si modul in care acestia actioneaza in diferite situatii de viata. Multe dintre povestile pentru copii semnaleaza, la nivel metaforic, lupta dintre bine si rau, identifica principalele tipologii comportamentale, precum si modul in care anumite situatii concrete de viata isi pot gasi rezolvarea.

Astfel, in povesti precum Capra cu trei sau Scufita Rosie transmit copiilor anumite modele de viata. In Capra cu trei iezi, copiii inteleg prin intermediul metaforei faptul ca pana la o anumita varsta trebuie sa asculte si sa respecte sfatul parintilor pentru a evita pericolele iminente. Aceasta povestire este plina de exemple educative prin care copilul este expus in plan imaginar unor primejdii cu care se confrunta adunci cand iese din cuvantul parintilor. Scufita Rosie, de asemnea, vorbeste despre riscul si primejdiile cu care ne putem confrunta atunci cand ne abatem de la drumul stabilit pentru a ajunge la un obiectiv. Finalul acestor povesti aduce, intotdeauna, solutia salvatoare prin implicarea factorilor educationali, reprezentati de familie si ceilalti formatori din viata copilului.

Povestile stimuleaza dorinta de cunoastere, imaginatia si creativitatea copilului. Contextul narativ al basmului faciliteaza accesul copilului la cuvinte si expresii noi, permite intelegerea sensului unor cuvinte abstracte sau metaforice, dezvoltand astfel limbajul si gandirea. Imaginatia si creativitatea joaca un rol important in viata copilului pentru ca ea este cea care il ajuta pe copil sa stabileasca o legatura intre lumea sa interna si cea externa, sa isi construiasca propria imagine de sine si sa dezvolte pe viitor strategii  de succes pentru rezolvarea problemelor si identificarea solutiilor.

In basmele fantastice copilul descopera existenta unor lumi complexe, ce sunt guvernate de reguli si principii. Astfel, copilului ii este activat interesul pentru intelegerea si fixarea unor concepte care altfel ar fi fost foarte greu de inteles. Atunci cand zmeul cel mare, din Greuceanu, a furat de pe cer soarele si luna, copilului ii va fi starnit interesul sa descopere functionalitatea universului. El va intreba, de exemplu, cum se ajunge la soare, cum este format cerul sau ce este luna. Parintii in aceste situatii trebuie sa reactioneze pozitiv in sensul explicarii acestor concepte, in fucntie de varsta si cunostintele deja existente.

Povestile imbogatesc viata afectiva a copilului, prin intermediul acestora copilul ajungand sa traiasca alaturi de personaje, din punct de vedere afectiv, experientele la care acestea sunt supuse si sa invete sa isi exprime propria agenta emotionala in functie de contextul si desfasurarea povestirii. Copiii pun intrebari parintilor, se bucura pentru victoria personajului cu care se identifica, devin tristi sau ingrijorati atunci cand personajul respectiv se afla in dificultate si invata sa isi defineasca propriile emotii in raport cu anumite situatii de viata. Tot in acest context, copilul invata sa isi defineasca emotiile pozitive, in raport cu cele negative si dezvolta anumite comportamente de tip social.

Povestile consolideaza legatura dintre copil si parinte prin implicarea ambelor parti intr-o activitate care ii reuneste prin cuvinte, coportamente si trairi afective. Parintele este cel care creeaza contextul, devenind regizorul unei scene de viata, iar copilul o traieste. Povestile reprezinta pretextul cel mai favorabil pentru a stabili o legatura profunda intre parinte si copil, prin alocarea unui timp unic, comun, in care partile consolideaza relatia. Astfel, cititul sau nararea unei povesti poate deveni un ritual al familiei, contribuind astfel la definirea unui program comun.

Povestile au un rol important in dezvoltarea anumitor abilitati specifice necesare in viata. Povesti precum Greuceanu, Fat Frumos sau Harap Alb au un profund caracter initiatic, oferindu-le copiilor anumite repere despre cum sa actioneze in viata in situatii. Copiii se identifica cu personajul si inteleg ca atunci cand ies de sub tutela familiei trebuie sa invete anumite comportamente care se dovedesc a fi vitale pentru dezvoltarea, adaptarea si reusita acestuia pe viitor.

Desi povestile pentru copii aduc beneficii si sunt recomandate ca principal factor educativ pentru aceasta etapa de varsta, sunt situatii cand parintii trebuie filtreze si sa explice copilului anumite cadre sau evenimente in functie de personalitatea celui mic.

Unele povesti ofera scene intense de violenta pe care parintele trebuie sa le estompeze mai ales atunci cand copilul este sensibil si reactioneaza negativ la acestea. In Alba ca Zapada, de exemplu, vrajitoarea ii cere vanatorului sa ii aduca drept dovada a mortii acesteia, ficatul, imagine care poate declansa anumite emotii negative, temeri sau frici din partea copilului. De asemenea, anumite personaje negative, intruchipate in balaur sau zmeu, sunt folosite dept mijloace educative pentru pedepsirea copilului. Afirmatii de genul “ O sa vina balaurul sa te manance daca nu esti cuminte” pot fixa anumite frici care ulterior se pot transforma in fobii sa dependente de alte persoane. Prezenta parintelui in preajma copilului devine astfel un factor de echilibru si securitate care poate declansa anumite dependente.

In zilele noastre, parintii prefera sa cumpere un DVD sau sa permita accesul excesiv al copilului la televizor sau calculator in detrimentul timpului alocat unei relatii comune, in care ambii parteneri au de castigat: copilul se va dezvolta armonios si va sti sa isi rezolve conflictele, iar parintele va castiga un timp alaturi de propriul copil, pe care altfel nu l-ar mai fi primit niciodata.

Psiholog Ionut Ghiugan