Tulburarea de Personalitate Dependenta

“ Pasarile care se nasc in cusca au impresia ca a zbura este o boala” Alejandro Jodorowsky

Exista persoane care au tendinta de a-si subestima propriile calitati si resurse si au dificultati majore in a-si sustine punct de vedere, propria opinie in fata celorlalti, desi exista un punct de vedere personal clar stabilit. Astfel de persoane au o autostima redusa, o imagine negativa a propriului Eu. Sunt persoane care manifesta  neincredere in fortele proprii, care simt  nevoia excesiva de ingrijire si ocrotire. Evita sa-si asume responsabilitati si sunt incapabile de a lua decizii in problemele curente ale vietii. Cauta in permanenta aprobarea si sprijinul celor din jur si au tendinta continua de a acorda altei persoane girul propriei responsabilitati. Astfel de trasaturi psihopatologice sunt caracteristice tulburarii de personalitate dependenta. Tulburarea de personalitate dependenta, cunoscuta anterior ca tulburare de personalitate astenica, este o tulburare care se caracterizeaza printr-o dependenta psihologica omniprezenta fata de alte persoane.

Tulburare de personalitate dependenta poate fi definita din urmatoarele perspective:

Autostima redusa prin subestimarea calitatilor si disponibilitatilor proprii. Neincrederea in proprile calitati se extinde si asupra proprilor opinii. In consecinta persoana nu le sustine, nu le argumenteaza si nici nu se comporta conform acestora.

Nevoia de aprobare, acceptare si suport. Cu slaba incredere in sine si atostima redusa, personalitatea dependenta, traieste nevoia de a fi aprobata de ceilalti, mai ales in situatiile in care are intalneste o personalitate puternica, influenta. Mai mult, acesta cauta o continua aprobare si validare a persoanei investite, din punct de vedere afectiv, social sau profesional, iar cand aceasta aprobare lipseste persoana traieste o stare intensa de disconfort si se simte invalidata.

Face sacrificii in vederea obtinerii suportului, aprobarii si ingrijirii. Persoana investita cu forta si putere nu numai ca este cautata, dar odata reperata este asaltata, pentru a obtine atentie, aprobarea si sprijin. Investeste timp, energie si resurse pentru a se pune deplin in slujba acestuia, ofera dovezi si fidelitatea absoluta.

Evita asumarea responsabilitatilor si acorda persoanei investite girul proprilor  responsabilitati. Procedeaza astfel nu numai pentru a-si demonstra atasamentul fata de persoana investita, ci si pentru ca are nevoie ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea pentru actiunile si deciziile sale. In cadrul profesional personalitatea dependenta, refuza promovarea, avansarea, sarcinile noi, incredintarea unei responsabilitati suplimentare. Motivul: aceste actiuni presupun initiativa, decizie, implicare, lucruri de care nu se simte in stare. Insa, la cererea, rugamintea sau ordinul celui care poarta responsabilitatea actiunii sau conducerea, aceste personalitati sunt buni executanti.

Dificultati majore sau incapacitatea de a lua decizii in probleme curente. Aceasta caracteristica se manifesta atat in luarea deciziilor in problemele esentiale, dar si  in cazul celor curente, banale, de zi cu zi. Nu este vorba de teama de a gresi sau de prudenta excesiva, ca in situatia personalitatii obsesive, ci de o incapacitate deliberata, structurala.

Reducerea sau anularea initiativelor. Intampina mari dificultai in initierea unor proiecte, in a avea initiative. Aceasta caracteristica nu este consecinta lipsei de energie sau slabei motivatii, ci pur si simplu izvoraste din neincrederea in fortele proprii si propria judecata.

Nevoia de atasament si teama de abandon. Pe langa nevoia de ocrotire, persoana cu aceasta tulburare, dezvolta o puternica tendinta de atasament fata de persoana care-i accepta atasamentul. Atunci cand relatia de dependenta nu mai poate continua, din diverse motive, se reorienteaza rapid catre o persoana care poata sa-i satisfaca nevoia de ingrijire si ocrotire. Teama de abandon vine din convingerea ca nu poate sa aiba singur gija de el, sa  actioneze din propria intiativa. Aceasta frica intensa determina ca aceasta persoana sa fie foarte permisiva si toleranta fata de comportamentul inadecvat, agresiv, despotic al celui investit ca protector. Un partener agresiv, alcoolic sau infidel va fi tolerat de frica de a fi abandonat, iar persoana va fi prinsa in conflictul dintre concesia continua care trebuie sa o faca si resemnarea fatalista.

Limitarea relatiilor sociale la cei fata de care sunt dependenti. Odata asigurata si protejata, persoana cu aceasta tulburare isi limiteaza restul relatiilor sociale si nu le mai considera necesare. Investitia afectiv-emotionala in relatia de dependenta este atat de mare incat nu mai exista disponibilitate pentru alte relatii.

Tendinta de a interpreta orice contrariere sau dezaprobare ca expresie a neincrederii sau incapacitatii sale. In general, nu-si exprima opinia de teama de a pierde protectia protectorului.

Cauze si raspandire

Istoria aceste tulburari de personalitate este strans legata de abordarea psihodinamica. Psihanaliza stabilieste pentru prima data o legatura intre stadiul oral al dezvoltarii psihicului si personalitatea dependenta. Persoana cu aceasta tulburare a parcurs in mod distorsionat primii ani ai existentei, ramanand blocata in acest stadiu. Aceasta persoana cauta o mama in toate relatile obiectuale, are nevoie de sprijin si suport, ingrijire si afectiune. Astfel personalitatea cu aceasta tulburare este condamnata la inactivitate si pasivitate.

In prezent cei mai multi specialisti explica aceasta tulburare  folosind un model biopsihosocial de cauzalitate. Astfel, cauzele sunt generate de factori  biologici si genetici (ereditatea), factori sociali (modul in care o persoana interactioneaza in procesul de dezvoltarea cu familia si ceilalti copii) si factori psihologici (personalitate si temperamentul individului modelate de mediul). Daca o persoana are aceasta tulburare de personalitate, cercetarile sugereaza ca exista un risc crescut pentru ca aceasta tulburare sa fie „transmisa” copiilor. De asemenea, prezenta unuei tulburari anxioase de separare la varsta copilariei sau o boala somatica indelungata pot fi factori favorizanti sau declansatori ai acestei tulburari. Personalitatea dependenta este mai des intalnita la femei, insa forma clinica a tulburarii are o repartizare egala pe sexe. Aceasta tulburare debuteaza la varsta adulta tanara, nefiind sinonima cu dependenta intalnita la multi copii, mai ales de varste mici.

Legaturi si asemanari

Tulburarea de personalitate dependenta si tulburarea de personalitate evitanta sunt in stransa legatura, deoarece ambele au aceeasi caracteristica de baza: prezenta emotiilor negative sub forma anxietatii. Diferenta este data de directia si forma de manifestare a anxietatii. Persoanele care sufera de tulburarea de personalitate evitanta dezvolta predominant anxietate sociala. Astfel, acestea sunt hipersensibile la respingerea si genereaza sentimente de jena si inferioritate, evitand relatiile. Persoanele cu tulburare de personalitate dependenta, dezvolta anxietate de separare care le face hipersensibile la separare sau pierderea relatiei investite emotional.

Tratament si interventie

Tratamentul tulburarilor de personalitate este in general dificil prin faptul ca este nevoie de o perioada  lunga de timp, de motivatie si implicare din partea clientului. Asa cum este situatia si altor tulburari de personalitate, persoanele care sufera de aceasta tulburarea, in general, nu solicita tratament pentru tulburare in sine. Mai degraba, solicita ajutor atunci cand problemele din viata lor devin coplesitoare, iar acestea nu mai sunt capabile sa le faca fata. Tulburarea de personalitate dependenta prezinta un risc crescut pentru depresie sau anxietate, abuz de alcool sau droguri, abuzul fizic, emotional sau sexual. In situatile in care trasaturile de personalitate dependente devin dezaptative si provoaca o deteriorare in planul vietii sociale sau profesionale tratamentul psihologic este necesar si poate amenliora semnificativ starea si echilibrul interior. Psihoterapia este principala metoda de tratament. Scopul terapiei este de a ajuta persoana sa devina mai activa si independenta si sa invete sa construiasca  relatii sanatoase. Strategiile specifice pot include dezvoltarea increderii in sine si dezvoltarea de noi atitudini si perspective despre propria persoana si raportul cu alte persoane si experiente de viata. Medicamentele ar putea fi folosite pentru a trata persoanele cu tulburare de personalitate dependenta care sufera de depresie sau anxietate. Cu toate acestea, terapia cu medicamente trebuie sa fie monitorizata cu atentie, deoarece persoana ar putea deveni dependenta de acestea sau le pot administra abuziv.

Psiholog Ionut Ghiugan