Tulburarea de somatizare – Isteria

Tulburarile somatoforme se definesc prin prezenta unor probleme de natura psihologica care iau o forma de manifestare fizica. O persoana cu o astfel de tulburare poate avea mai multe probleme medicale vagi, desi examenul medical si investigatiile clinice repetate nu evidentiaza nici o cauza somatica cunoscuta. Conform DSM IV exista sapte tipuri de tulburari somatoforme: tulburarea de somatizare, tulburarea somatoforma nediferentiata, tulburarea de conversie, tulburarea algica, hipocondria, tulburarea dismorfica corporala si tulburarea somatoforma fara alta specificatie (FAS).

Tulburarea de somatizare

In trecut tulburarea de somatizare a fost denumita isterie sau sindrom Briquet. Tulburarea de somatizare este o tulburare polisimptomatica cu debut inainte de varsta de 30 de ani, care se intinde pe o perioada de ani de zile si este caracterizata printr -o combinatie de simptome :

• durere (dureri de cap, abdomen, spate, articulatii, extremitati, piept, rect, dureri in cursul menstruatie, raportului sexual ori mictiune)
• simptome gastrointestinale ( greata, flatulenta, varsaturi, diaree sau intoleranta la diverse alimente)
• sexuale (indiferenta sexuala, disfunctie erectila sau ejaculatorie, menstruatii neregulate, sangerare menstrual excesiva, varsaturi pe toata durata sarcinii)
• pseudoneurologice (deteriorarea coordonarii sau echilibrului, paralizie sau scaderea  localizata a fortei musculare, dificultate in deglutitie sau senzatia de nod in gat, afonie, retentie de urina, halucinatii, pierderea senzatiei tactile sau de durere, diplopie, cecitate, crize epileptice, simptome disociative, cum ar fi amnezia ori o pierdere a cunostintei)

Legaturi si asemanari

• Tulburarea de somatizare si Tulburarile de anxietate. In cazul atacului de panica sunt prezente numeroase simptome somatice, dar acestea survin in special doar in cursul desfasurari acestor episoade de panica. Atacurile de panica pot coexista insa cu tulburarea de somatizare, cand simptomele somatice survin si in alte situatii decat in cursul atacurilor de panica si astfel amble tulburari pot fi diagnosticate. In cazul anxietatii generalizate , persoana poate avea o multime de acuze somatice asociate cu anxietatea, dar  focarul anxietatii si preocuparii sale nu sunt limitate doar la acuzele somatice.

• Tulburarea de somatizare si Schizofrenia. In desfasurarea schizofreniei pot exista multiple idei delirante somatice, insa trebuie sa fie diferentiate de acuzele somatice nondelirante ale persoanelor cu tulburare de somatizare. In rare cazuri, persoanele cu tulburare de somatizare au, de asemenea si schizofrenie.

• Tulburarea de somatizare si Tulburarile afective. Persoanele cu tulburari afective, in special cu tulburari depresive, pot prezenta acuze somatice.Cele mai frecvent sunt: cefalee, perturbari gastrointestinale sau durere neexplicata. Persoanele cu tulburare de somatizare au acuze somatice recurente de -a lungul celei mai mari parti a vietii lor, indiferent de starea lor afectiva actuala, pe cand acuzele somatice in tulburarile depresive sunt limitate la episoadele de dispozitie depresiva.

• Tulburarea de somatizare si Hipocondria. Hipocondria nu este diagnosticata daca preocuparile in legatura cu faptul de a avea o maladie severa survin exclusiv in cursul tulburarii de somatizare.
  

Cauze si raspandire

Studiile au raportat rate de raspandire extrem de variabile pentru tulburarea de somatizare, mergand de la 0,2% la 2% la femei si de mai putin de 0,2% la barbati. Adesea, tulburarea de somatizare incepe in copilarie sau in adolescenta. Un copil sau un adolescent poate dezvolta dureri de stomac, dureri de cap sau alte dureri corporale, care par sa reflecte o situatie stresanta la domiciliu sau la scoala, mai degraba decat o problema medicala.Tulburarea de somatizare este observata la 10% -20% dintre femeile rude biologice de gradul I ale femeilor cu tulburare de somatizare. Rudele masculine ale femeilor cu aceasta tulburare prezinta un risc crescut de tulburare de personalitate antisociala si de tulburari in legatura cu o substanta. Studiile pe adoptati indica faptul ca, atat factorii genetici, cat si cei de mediu contribuie la riscul de tulburare de personalitate antisociala, de tulburari in legatura cu o substanta si de tulburare de somatizare. A avea un parinte biologic sau adoptiv cu oricare dintre aceste tulburari creste riscul de aparitie, fie al tulburarii de personalitate antisociala, fie al unei tulburari in legatura cu o substanta sau al tulburarii de somatizare.

Tratament si interventie

Persoanele cu tulburare de somatizare solicita adesea tratamentul medical pentru acuze somatice, iar neconfirmarea acestora de catre specialisti, determina persoana in cauza sa apeleze la mai multi medici pentru a-si confirma temerile si proprile convingeri. Acest comportament specific in tulburarile somatoforme, ingreuneaza mult tratamentul si ameliorarea tulburarii, prescrierea de numeroase tratamente fiind de multe ori fara efect sau in masura sa complice situatia deja existenta.

In general, persoana cu tulburare de somatizare solicita ajutorul unui psiholog sau medic psihiatru nu pentru tratare tulburarii de somatizare, ci pentru simptomele asociate in aceasta tulburare. Tulburarea depresiva majora, panica si tulburarile in legatura cu o substanta sunt frecvent intalnite in tulburarea de somatizare. De asemenea, tulburarile de personalitate histrionica, borderline si antisociala sunt tulburarile de personalitate cel mai des asociate cu aceasta tulburare. Comportamentul impulsiv, amenintari si tentativele de suicid, conflictele din viata de cuplu sunt alte motive importante pentru care persoana se adreseaza psihologului. Din aceasta perspectiva, tratamentul si interventia necesita un timp indelungat si motivatie din partea pacientului.

Psihoterapia isi propune, utilizand tehnici si instrumente specifice sa produca constientizarea  situatie reale pe care o traieste persoana si sa modifice astfel,  cadrul general in care este privita problema. Persoana invata sa isi conteste presupunerile patologice, sa-si exprime emotiile si in final sa-si schimbe comportamentul. Abordarea psihoterapeutica include interventii ca educatia, testarea realitatii, reasigurarea si consilierea. Scopul acestor interventii consta in intarirea mecanismelor adaptative, in reducerea participarii afective, a trairii starii de boala, a anxietatii, a tensiunii afective ca si a conduitei neadaptative.

Hipnoterapia este o forma de tratament eficienta in cazul tulburarilor somatoforme. Hipnoza in sine nu este curativa prin ea insasi, ci prin faptul ca stimuleza asociatii si modificari pozitive in plan cognitiv, afectiv si comportamental. Din acest motiv hipnoza poate fi utilizata cu succes in corectarea distorisunilor cognitive si in modificarea comportamentului. In interventia psihoterapeutica, hipnoza este utilizata pentru a genera si a intari anumite comportamente adaptative invatate si pentru a stabili noi asociatii in avantajul clientului. Hipnoza ca forma de comunicare sugestiva, poate oferi solutii, dar si contribuie, la construirea unor unor expectatii pozitive, in legatura cu posibilitatea schimbari.

Este utila interventia medicamentoasa? Atunci cand persoana apeleaza la ajutorul specializat al psihoterapeutului, este posibil ca diverse tulburari asociate sa se manifeste intens (depresia, anxietatea, dependenta de substanta, etc.) iar in aceasta situatie tratamentul medicamentos prescris de medicul psihatru este necesar. Fara a reduce manifestarea acestor simptome, interventia psihologica este dificil de implementat.

Psiholog Ionut Ghiugan