De ce nu mai facem copii?
0Fata de recensamantul din 2002, suntem cu doua milioane mai putini, iar sporul natural ramane negativ. De ce nu mai fac romanii copii? Este vorba de criza economica, de politici sociale precare sau de o schimbare de mentalitate?
De cateva decenii, scala de valori a societatii occidentale arata sensibil diferit. Traditiile sunt date uitarii si inlocuite cu atitudini si conduite liberale, mult mai potrivite cu stilul de viata al tinerei generatii. Este greu de cuantificat in ce masura este vorba despre constrangerile materiale si in ce masura este vorba despre dinamica sociala, atunci cand analizam motivele pentru care femeile din generatia tanara devin tardiv sau nu mai devin deloc mame. Una peste alta, nu doar natalitatea, ci si institutia casatoriei scartaie din toate balamalele. Emanciparea femeii a avut si ea un rol bine definit in optiunile personale ale sexului frumos. Cu ceva vreme in urma, maternitatea venea la pachet cu statutul de femeie maritata. A fi mama era, in mare masura, o necesitate, o consecinta fireasca a faptului ca „te-ai asezat la casa ta” si „ai intrat in rand cu lumea. Membrii familiei se ajutau, copiii mai mari contribuiau la educatia celor mici, iar femeia se ingrija de treburile casnice si de unitatea familiei. Apoi a venit revolutia industriala si odata cu aceasta perioada s-au creat noi locuri de munca, iar femeile au inceput sa se orienteze spre integrarea profesionala. Astfel, timpul petrecut cu familia s-a diminuat si odata cu el si cel alocat conceperii si cresterii copiilor. In prezent, tarile vestice se confrunta cu o scadere vertiginoasa a ratei natalitatii, iar populatia
imbatraneste, schimbandu-se din mers valorile, regulile si normele sociale. In Romania, dupa datele recent furnizate de recensamantul din 2011, s-au inregistrat 9,9 nascuti fata de 12,1 decese la mia de locuitori, ritm in care, peste 50 de ani, populatia Romaniei va fi reprezentata cu precadere de persoane aflate la varsta pensionarii, context in care natalitatea nu este incurajata prin politici sociale sustenabile.
Psihoterapeutul Andreas Hniatiuc isi propune sa desluseasca scenariul dupa care unul sau ambii parteneri aleg sa nu aiba copii. „In mod cert, evitarea momentului conceperii unui copil, atunci cand toate conditii sunt intrunite, poate avea cauze de ordin emotional, ce isi au originea in experientele noastre anterioare legate de modelul familiei, de educatia primita si de conditiile materiale in care ne-am dezvoltat. Daca cei doi parteneri identifica factori care ar putea avea consecinte negative asupra dezvoltarii ulterioare a copilului ( conditii materiale precare sau absenta fizica a parintelui pentru o anumita perioada de timp ), se poate vorbi despre o decizie benefica . In caz contrar, cand propriile frici, limite sau temeri controleaza alegerile facute, refuzul de a avea copii poate fi privit ca o dovada de imaturitate sau centrare asupra propriilor nevoi”
1. Care este profilul predominant al cuplurilor care nu mai fac copii?
Lipsa copiilor in viata unui cuplu este atat consecinta unui stil de viata, cat si sursa unor optiuni legate de felul in care tinerii aleg sa isi petreaca timpul. Alegerea de a avea copii, in vremurile actuale, se raporteaza la un context social si economic in care ambii parteneri evalueaza oportunitatea momentului si poate declansa anumite frici legate de perspectiva trairii vietii alaturi de persoana cu care ne propunem sa intemeiem o familie. In consecinta, este mai oportun sa discutam nu despre profilul cuplului fara copii ci mai degraba despre profilul societatii in care traim, in care aspectele de ordin economic si social reprezinta o pondere semnificativa a preocuparilor tinerilor de azi. Modelul traditional de familie a suferit schimbari datorita dinamicii societatii actuale.
2. Care sunt motivele cel mai des intalnite care duc la aceasta decizie?
In primul rand, optiunea cuplului de a nu avea copii, de cele mai multe ori nu este o decizie ci este o consecinta a ritmului si stilului de viata al tinerilor. In multe situatii, acest aspect nu este o decizie rationala de genul “ Eu nu vreau sa avem copii” ci pur si simplu reprezinta o amanare a asumarii anumitor responsabilitati si ulterior, datorita unor procese firesti de ordin fiziologic, aparand dificultati in conceperea copilului. Stilul de viata actual este orientat mai mult catre prezent, catre nevoile imediate si mai putin conectat cu obiectivele de viitor.
3. Este la moda sa nu mai ai copii sau este o consecinta fireasca a evolutiei societatii?
Nu se poate spune ca este la moda sa nu ai copii ci acest aspect este mai degraba consecinta fireasca a contextului social. In prezent tinerii sunt orientati asupra carierei, isi petrec tot mai mult timp in zona activitatilor cu caracter profesional, iar timpul liber reprezinta o alternativa pentru activitatile sociale. Dinamica societatii actuale este mult schimbata in raport cu societatea generatiilor anterioare, oferind mai multe alternative ale de petrecere a timpului liber, astfel incat aparitia unui copil in randul cuplurilor tinere reprezinta o provocare, ce implica responsabilitate si orientare exclusiva asupra nevoilor copilului. In prezent, alegerea momentului conceperii unui copil se situeaza in jurul varstei de 30 de ani, prioritate avand nevoile de relationare si securitate, precum cele legate de cariera, locuinta sau anturaj.
4. Ce avantaje are o astfel de decizie si cu ce riscuri se confrunta, pe termen lung, cuplurile fara copii?
Daca exista un avantaj in evitarea momentului conceperii unui copil acesta, in mod cert, este legat de faptul ca familia este orientata catre asigurarea unor conditii favorabile aparitiei unei a treia persoane, oferindu-i astfel copilului posibilitatea de a beneficia de anumite conditii de viata si de o educatie corespunzatoare. Riscurile majore ale amanarii acestui moment sunt reprezentate de modificarile de ordin fiziologic sau hormonal produse odata cu avansarea in varsta. In acelasi timp, din punct de vedere psihologic, exita riscul ca cu cat amanam mai mult o decizie, cu atat ne va fi mai dificil sa punem in practica alegerea facuta.
5. Exista si motive care isi au originea in subconstient? (o trauma din copilarie, un neajuns material etc).
In mod cert, evitarea momentului conceperii unui copil, atunci cand sunt conditiile intrunite pentru a realiza acest demers, poate avea cauze de ordin emotional ce isi au originea in experientele noastre anterioare, legate de modelul familiei, de educatia primita si de conditiile materiale in care ne-am dezvoltat.
6. Se poate vorbi de o decizie egoista?
Daca evitarea acestui demers porneste de la evaluarea adecvata a contextului de viata, identificand factori care ar putea avea consecinte negative asupra dezvoltarii ulterioare a copilului ( conditii materiale precare sau absenta fizica pentru o perioada de timp a unuia dintre parteneri), acest aspect reprezinta o decizie benefica. In caz contrar, cand partenerii nu sunt maturi din punct de vedere emotional, cand propriile frici, limite sau temeri controleaza alegerile facute, refuzul de a avea copii poate fi privit ca o dovada de imaturitate sau centrare pe propriile nevoi.
Interviu acordat de psihologul Andreas Hniatiuc, publicat in Revista Beau Monde, Nr. 10, octombrie 2013
Material realizat de Adriana Moscu