Adevarul Live: Cele mai bune metode de educare a copiilor: modern vs. traditional

Parintilor le este tot mai greu sa gaseasca cea mai buna solutie in educarea copiilor.

Din ce in ce mai ocupati, modul in care acestia ajung sa-si imparta timpul intre profesie si familie „lucreaza“ adesea in detrimentul copilului. Pe de alta parte, lucruri considerate in urma cu cativa ani inofensive pentru un copil sunt catalogate astazi, de specialisti, drept greseli care pot afecta dezvoltarea armonioasa a viitorului adult.

Psihologul Ionut Ghiugan si Urania Cremene, licentiata in „Parent’s Toolshop“, o metodologie de crestere a copilului dezvoltata de Jody Pawel, unul dintre cei mai bine cotati autori specializati in parenting din Statele Unite, au venit astazi in studioul Adevarul Live pentru a discuta despre capcanele in care parintii secolului 21 pot cadea cu convingerea ca le fac celor mici un bine.

Specialistii invitati au prezentat minusurile si plusurile diverselor metode de educare a copiilor recomandate parintilor, dar vom vorbi si despre „darurile“ nocive pe care industria de miliarde de euro creata in jurul nevoilor copiilor, fie ele reale sau false, le propune, iar parintii le ofera celor mici fara sa realizeze ce se ascunde, de fapt, intr-un astfel de „cal troian“.

Cum sa aleaga parintii ce este mai bine, cum ajutam copilul sa-si construiasca stima de sine, ce anume si cum comunicam mintilor fragede, cat de importanta este inteligenta emotionala, despre care se discuta tot mai des in ziua de azi, cu alte cuvinte cum trebuie sa ne schimbam modul de gandire si comportamentul noi, parintii, in asa fel incat si copilul sa si-l modifice pe-al sau intr-un mod pozitiv?

Iata numai cateva dintre intrebarile la care am incercat sa gasim un raspuns alaturi de cei doi invitati.

Urania Cremene: Metodologia Parent’s Toolshop e creata dupa 30 de ani de experienta ai lui Jody Pawel. Ea a pus la treaba cele mai cunoscute metodologii de parenting la nivel mondial si a demonstrat care sunt cele mai eficiente, aplicandu-le pe copii. Echilibrat in aceasta metodologie este abordarea: nu e nici in zona autocrata, nici in zona in care iti lasi copilul sa faca ce vrea. In cadrul acestor abordari copilul are un cuvant de spus si poate face alegeri.

Ionut Ghiugan: Dezvoltarea noastra are la baza 3 directii importante: ereditatea, mediul social in care traim si educatia, care nu presupune numai scoala, ci si cea care ne ajuta sa ne formam ca personalitate. Daca vorbim de stilul parental avem de-a face cu mai multe variabile: fiecare parinte adopta o anumita strategie de disciplinare a copilului, stilul de comunicare ce intelege parintele prin valori, norme, reguli, parintele din punct de vedere al maturizarii. Toate astea determina un anumit stil parental. Noi avem nevoie de un stil de atasament, care nu se poate realiza decat in relatiile directe cu parintii.

Pana unde lasam sa ajunga libertatea copilului?

Urania Cremene: Ne intoarcem la bunul-simt si la instinctul matern cand simtim ca nu e in regua ce se intampla. Metoda traditionala se pastreaza inca in multe familii, in special in mediul rural si presupune parinti autocrati care asaza controlul in gradina lor. Care este impactul pe termen lung? Fie crestem un adult obedient, obisnuit ca cineva sa decida pentru el, care are o incredere de sine scazuta, fie in perioada adolescentei ajunge la o revolta. La extrema cealalta este strategia prin care copilul face ce vrea si nu exista restrictii. Asta este mult mai periculoasa. Copilul lasat de capul lui nu are cum sa decida corect. Libertatea nu inseamna sa te manifesti haotic in functie de situatie asa cum iti vine sau cum ai vazut la altii. Libertatea vine la pachet cu responsabilitatea, iar pentru asta e nevoie de constiinta. Exista o limita in care copilul poate face alegeri. Este o diferenta intre a spune: „Asaza-te si mananca ce ti-am pus in farfurie“ (modelul autocrat) si „As vrea sa mananci o mancare sanatoasa. Ce alegi intre salata si supa de morcovi?“

Ionut Ghiugan: Alegerile trebuie sa fie in functie de context. Uneori trebuie sa negociem, dar limitele trebuie sa existe: „La cat vreo sa te culci? La 10.00 sau la 10.30?“ Fiecare parinte are tendinta sa mearga intr-o directie, sa repete un anumit model. Si adultul trebuie expus la ceea ce inseamna educatie. Extremele nu pot duce decat la comportamente extreme. Problemele copilului sunt problemele adultului. De exemplu, mama se afla in parc cu copilul, iar un altul vine si ii ia jucaria. Si mama ce face? „Ii spun ca trebuie sa fie mai curajoasa“. Problema e ca copilul nu are nevoie de indicatii, ci de modele. Mama trebuie sa mearga la baietel sa-i ceara jucaria si, eventual, sa vorbeasca cu parintii lui.

Despre inteligenta emotionala

Ionut Ghiugan: Avem partea de inteligenta generala, formata prin educatie, care ne ajuta sa rezolvam probleme si ceea ce se numeste emotie si capacitatea de a intelege propriul comportament emotional, de a intelege mesaje si de a le codifica. Pe partea de comunicare e important mesajul rational. Ceea ce da sens este inteligenta emotionala, acea capacitate a relatiei in care anticipam actiunile si comportamentele celorlalti si pe comportamentul nostru. Daca exista doar inteligenta emotionala acest dezechilibru va iesi la iveala. Putem privi inteligenta generala ca niste strazi, iar pe cea emotionala ca pe niste indicatoare. Nu e suficient sa avem doar infrastructura, daca nu stam bine cu directiile.

Urania Cremene: Si felul in care ne manifestam emotiile e un lucru pe care-l invatam de la parinti. Felul in care ne gestionam emotiile noi, ca parinti, ramane opac pentru copil, pentru ca nu vede prin ce sistem am trecut, convingerile pe care le-am pus sub semnul intrebarii sau tumultul prin care am trecut si nu invata. E bine sa comunicm cu copii atunci cand avem nervi , cand avem emotii, sa le explicam ce le-a cauzat si cum am ales sa le gestionam.

25 februarie 2014, de Oana Bâltoc

Citeste mai mult: www.adevarul.ro