Tulburarea de Conduita

DSM-IV clasifica Tulburarea de conduita, alaturi de Tulburarea de tip opozitie – sfidare in categoria Tulburarilor de comportament disruptiv, tulburari care debuteaza in perioada copilariei si adolescentei. Un copil cu astfel de tulburare poate afisa un model de comportament perturbator, violent si manifesta  probleme severe legate de incalcarea repetata a regulior si normelor sociale, corespunzatoare varstei sale de dezvoltare.

Care sunt simptomele Tulburarii de conduita?

Simptomele variaza in functie de varsta copilului si intensitatea tulburarii (usoara, moderata sau severa) si in general, acestea se incadreaza in patru categorii principale:

Comportament agresiv – agresiune si cruzime fata de oameni si animale (adesea tiranizeaza, ameninta sau intimideaza pe altii; initiaza adesea batai; face uz de o arma (bat, caramida, sticla sparta, cutit) care poate cauza o vatamare corporala serioasa altora; forteaza alte persoane in a intretine relatii sexuale

Comportamentul disruptiv – distrugerea intentionata a bunurilor, cum ar fi incendierea si vandalism

Comportamentul de fruada sau furt – minciuna repetata pentru a obtine bunuri sau favoruri, furt din magazine, patruderea in case sau masini in scopul de a fura

Incalcarea repetata a regulilor – incalcarea repetata a regulilor acceptate de societate sau angajarea in comportamente care nu sunt adecvate pentru varsta persoanei (fuge de acasa sau de la scoala, lipseste noaptea de acasa, chiuleste de la scoala, se angajeaza precoce in comportamente sexuale)

Cauze si Debut

Cei mai multi specialisti explica aceasta tulburare folosind un model bio-psiho-social de cauzalitate. Acest model sugereaza faptul ca un singur factor nu este responsabil pentru aparitia si dezvoltarea Tulburarii de conduita, ci interconectarea complexa a acestor trei factori.

Factorii biologici si genetici. Multi copii si adolescenti cu tulburari de comportament au membrii apropiati ai familiei cu tulburari mentale, inclusiv Tulburari ale dispozitiei, Tulburari de anxietate, tulburari legate de consumul de substante si tulburari de personalitate. Acest lucru sugereaza faptul ca o anumita predispozitie pentru aceasta tulburare poate fi mostenita.

Factorii sociali si de mediu. Viata de familie disfunctionala, abuzul in copilarie, experientele traumatice, un istoric familial de abuz de substante, precum si un model educational neadecvat ar putea fi considerati factori importanti care contribuie la dezvoltarea acestei tulburari. De asemenea, statutul socio-economic scazut pare a fi un factor de risc pentru dezvoltarea de tulburari de comportament.

Factori psihologici. Unii experti considera ca tulburarile de comportament pot reflecta probleme legate de insuficienta structurare a constientizarii morale ( in special, lipsa de vinovatie si remuscare ) si deficite in procesarea cognitiva.

Debutul

Tulburarea de conduita se poate manifesta inca din perioada prescolara, dar primele simptome semnificative apar de regula, in cursul perioadei de mijloc a copilariei si a adolescentei. Debutul este rar dupa varsta de 16 ani. Evolutia Tulburarii de conduita este variabila la majoritatea indivizilor, tulburarea se remite in perioada adulta. Debutul precoce prezice un prognostic nefavorabil si un risc crescut in viata adulta pentru Tulburare de personalitate antisociala ,tulburari in legatura cu o substanta,  tulburari afective sau anxioase, Tulburari somatoforme.

Legaturi si Asemanari

Tulburarea de tip opozitie-sfidare contine elemente observate in Tulburarea de conduita (opozitie si sfidare a persoanelor investite cu autoritate), dar aceasta nu prezinta in manifestare comportamente severe de violare a normelor sociale si drepturilor fundamentale a celorlalte persoane. Tulburarea de tip opozitie-sfidare, in multe situatii precede Tulburarea de conduita.

Copiii cu Tulburarea de hiperactivitate/deficit de atentie prezinta adesea un comportament hiperactiv şi impulsiv care poate fi disruptiv, insa acest comportament prin sine nu violeaza normele sociale corespunzatoare varstei si prin urmare nu satisface, de regula, criteriile pentru Tulburarea de conduita.

Iritabilitatea si problemele de conduita survin adesea la copiii sau adolescentii cu Tulburare afectiva, insa acestea poate fi de regula distinse de tiparul problemelor de conduita, pe baza evolutiei episodice si a simptomelor caracteristice.

Tulburarea de adaptare poate prezenta simptome specifice Tulburarii de conduita, insa in acest caz debutul este asociat clar cu un factor stresor psihosocial.

Pentru persoanele peste 18 ani diagnosticul de Tulburare de conduita poate fi pus numai daca nu sunt satisfacute criteriile pentru Tulburarea de personalitate antisociala.

Tratamentul tulburarii de conduita

Nu este un lucru neobisnuit pentru copii sau adolescenti, ca in timpul dezvoltarii lor, sa intampine probleme legate de comportament. Comportamentul este considerat a fi o problema atunci cand sunt incalcate drepturile altora, cand nu sunt respectate normele si regulile general acceptate varstei, iar aceste manifestari sunt de durata si perturba  semnificativ viata de zi cu zi a copilului sau a familiei lui, functionarea scolara si sociala.

Tratamentul pentru Tulburarea de conduita se bazeaza pe mai multi factori, in functie de varsta copilului, severitatea simptomelor, precum si capacitatea copilului de a participa si de a tolera terapiile specifice.

Psihoterapia. Principalul obiectiv urmarit in psihoterapia tulburarii de conduita este acela de a ajuta copilul sa invete sa-si exprime si sa controleze furia in moduri mai adecvate si acceptate social. De asemenea, demersul psihoterapeutic isi propune sa remodeleze gandirea copilului pentru a imbunatati abilitatile de rezolvare a problemelor, de gestionare a furiei, abilitatile de rationament moral si controlul impulsurilor.

Psihoterapia de familie este folosita pentru a ajuta la imbunatatirea interactiunilor din familie si optimizarea comunicarii. Aceasta forma de terapie  contribuie la optimizarea climatului emotional si intensificarea activitatiilor de cooperare si sprijin intre membrii acesteia.

In cazul in care copilul dumneavoastra afiseaza simptomele prezentate mai sus, este foarte important sa solicitati ajutor calificat medical si psihologic. Un copil sau adolescent cu astfel de tulburari prezinta un risc crescut pentru a dezvoltarea in viata adulta tulburari mentale severe: Tulburarea de personalitate antisociala, abuz de substante (alcool si droguri), Tulburari de anxietate, Tulburari de dispozitie, probleme juridice si suicid.

Farmacoterapia. Desi nu exista niciun medicament aprobat in mod oficial pentru a trata tulburarile de comportament, diverse medicamente pot fi utilizate pentru a trata unele dintre simptomele sale, cum ar fi ADHD sau Depresia majora. Pe termen scurt medicatia s-a dovedit eficienta in controlarea simptomelor specifice de neatentie, impulsivitate si hiperactivitate. Totusi, aceasta nu ajuta la ameliorarea relatiilor dintre copil si parinti, profesori sau colegi.

Psiholog Ionut Ghiugan