„Gaseste-ti cancerul!”
0
August. Vacanta. Scotia. Relaxare. Peisaje superbe. Un televizor care merge in fundal. Un film alb-negru, intrerupt brusc de o reclama, probabil al unei clinici private din UK.
Mesajul scris mare pe ecran la final: „Gaseste-ti cancerul!”M-am trezit brusc din reverie. Mi-am adus aminte de tema abordata recent in evz. Scriam atunci despre analize si investigatii efectuate in extenso, fara vreun scop precis, ducand cel mult la crearea unor anxietati suplimentare, a unor bucle din care cu greu se mai iese, uneori poti iesi linistit (partial) pentru ca toate investigatiile au iesit normale, dar de cele mai multe ori se iese cu pretul unor angoase pe care psihicul nostru continuu stresat le interiorizeaza diferit. Tone de analize si investigatii, consulturi peste consulturi menite sa ne linisteasca sau dimpotriva sa ne intareasca si mai mult convingerea ca exista un cancer ascuns adanc in noi si pe care trebuie doar sa il gasim. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fim atenti la semnalele corpului nostru si la toate masurile acceptate universal de preventie, care includ si analizele si imagistica periodica.
Articolul respectiv, a provocat o serie de dezbateri in lumea medicala din jurul meu, iar concluzia acestora s-a materializat intr-o intrebare: „Care este limita intre ceea ce este prea mult si ceea ce este prea putin in materie de investigatii in medicina?”
Vorbind cu psihologul Ionut Ghiugan despre acest subiect, mi-a raspuns:
„Un medic investeste enorm de multe resurse in formarea sa ca specialist, neglijand de multe ori aspecte importante ale vietii personale si sociale. Munca unui medic implica formare continua si un nivel ridicat de identificare la nivel personal cu profesia pe care o practica. Din aceasta perspectiva, exista o nevoie crescuta de validare si recunoastere profesionala si sociala ca o echilibrare fireasca a eforturilor depuse pe o perioada lunga de timp. Se poate naste astfel, in multe situatii, un conflict interior puternic intre nevoia de recunoastere si validare si obiectivul esential al profesiei, cel de a salva vieti. Orice eroare medicala poate avea un impact important asupra pacientului sau calitatii vietii sale, implicand raspundere profesionala si legala. Eroarea medicala poate avea consecinte directe asupra reputatiei medicului, subminand cariera profesionala si respectul colegilor si pacientilor. Mecanismele defensive sunt absolut necesare in aceste conditii, securizarea prin proceduri si controlul permanent al situatiei reprezentand modalitati eficiente pentru a evita eroarea medicala. Atunci cand nevoia de confirmare devine obsesiva si amana un raspuns promt, cand comportamentul de evitare impiedica luarea unei decizii, practicarea medicinii defensive nu este buna pentru pacienti sau medici. Neincrederea in medici promovata de mass media si social media, nu face decat sa intareasca practicarea unei medicini defensive si nu sa rezolve problemele sistemului medical.”
Autor: Mihaela Andreescu
Citeste mai mult: www.evz.ro
