Schizofrenia, cauze si tratament

Aceasta tulburare este caracterizata prin manifestari psihopatologice majore, ilustrate in plan clinic prin tulburari de comunicare, comportament, cognitive, de dispozitie si vointa. Schizofrenia este considerata cea mai severa, dramatica si de neinteles boala psihica. Aceasta boala corespunde cel mai bine notiunii empirice de “nebunie”.

Manifestarile clinice caracteristice acestei boli psihice ( DSM-IV; 1994)

1. Simptome psihotice

Ideatie deliranta. Ideea deliranta este o idee iesita din cadrul normal al gandirii, rupta de realitate. Cele mai des intalnite sunt:

• Idei delirante de referinta (pacientul considera ca anumite gesturi, atitudini, comentarii de la Tv, pasaje din reviste sau ziare, se refera la el sau ii sunt adresate)
• Idei delirante de persecutie (pacientul se considera observant, urmarit, spionat, ridiculiazat, ofensat de persoane, grupuri, organizatii sau institutii)
• Idei delirante de control (pacientul este convins ca propriile actiuni sau comportamente sunt dirijate nu de sine, ci de o forta straina lui)
• Idei delirante de “insertie a gandului” (convingerea deliranta a pacientului conform careia ideile altor persoane au fost inserate/introduse in propriul psihism)
• Idei delirante de “extractie a gandului” (proprile idei i-au fost scoase, extrase de o forta exterioara)

Manifestari halucinatorii. Halucinatiile sunt perceptii fara obiect, fara corespondent in realitate. Acestea sunt mai ales auditive, bolnavii aud voci, dialoguri, primesc ordine imperative. Halucinatiile pot aparea si in sfera olfactiva (mirosuri urate) sau corporala (senzatii dureroase sau de modificare a unor organe). Halucinatiile vizuale sunt mult mai rare.

2. Simptome ale dezorganizarii gandirii si comportamentului

Dezorganizarea gandirii. Incoerenta ideo-verbala, argumentatia lipsita de logica. Gandirea pierde orice legatura, apar confuzii de idei, bolnavul „vorbeste alaturi” sau se blocheaza complet.

Dezorganizarea comportamentului.  Acte sau actiuni lipsite de scop, manifestari dezordonate, imprevizibile sau stari de agitatie psihomotorie. Tipica este starea de catatonie caracterizata prin negativism, imobilitate corporala, stereotipii gestuale sau verbale, automatisme, mutism.

3. Tulburari afective.Pacientul pierde contactul emotional cu alte persoane, devine obtuz, reactiile afective sunt neadecvate (rade la auzirea unei vesti triste), uneori se constata o ambivalenta afectiva (expresia concomitenta a unor emotii contrare). Aplatizarea afectiva (diminuarea semnificativa a capacitatii de a reactiona afectiv la stimulii ambiantei. 

4. Tulburari ale vointei si ale comportamentului social: lipsa de initiativa, de interese si de energie (abulie), bolnavul isi neglijeaza ingrijirea corporala, decade din punct de vedere social.

5. Alterari ale personalitatii:  senzatia de influenta a personalitatii sau gandirii prin forte exterioare (de exemplu prin hipnoza, unde radio), depersonalizare, derealizare. Pacientul traieste o viata dubla, in lumea reala si in lumea reprezentarilor delirante. Intr-o forma extrema, bolnavul se incapsuleaza in el insusi si traieste numai intr-o lume interioara fara contact cu mediul exterior (autism).

Cauzele si factorii care influenteaza aparitia schizofreniei:

Schizofrenia nu are o singura cauza, aparitia ei se datoreaza interactiunii factorilor biologici, psihologici si culturali cu o anumita vulnerabilitate genetic.

Factori genetici: In familiile bolnavilor de schizofrenie exista o probabilitate mai mare de imbolnavire decat la restul populatiei.

Factori pre- si perinatali: O cauza a vulnerabilitatii ar putea fi reprezentata de o suferinta intrauterina a fatului sau a copilului nou nascut, care ar provoca o disfunctie minimala a creierului. Un rol in aparitia acestei boli, ar putea fi jucat si  de infectii virale ale mamei sau ale nou-nascutului, dar o etiologie virala certa nu a putut fi totusi demonstrata.

Factori psiho-sociali: O serie de conditii psiho-sociale au fost incriminate drept factori declansatori ai schizofreniei, opiniile sunt insa controversate. Factorii psiho-sociali influenteaza mai degraba evolutia bolii si nu aparitia ei. In acelasi sens este luat in considerare rolul conflictelor, al suprasolicitarilor psihice sau al starilor de tensiune emotionala.Teoria psihanalitica presupune ca regresiunea la o treapta inferioara de dezvoltare ar constitui un mecanism dinamic important in aparitia psihozelor schizofrenice.

Frecventa Schizofreniei

Frecventa psihozelor schizofrenice este 0,5 – 1% din populatia generala, cu o rata a incidentei anuale de cca. 0,05 %. Probabilitatea ca o persoana sa se imbolnaveasca de schizofrenie in cursul vietii este in medie de cca. 1 %. Mai mult de jumatate din imbolnaviri se produc intre pubertate si varsta de 30 de ani. Sub termenul de schizofrenii tardive se grupeaza acele cazuri cu un debut dupa varsta de 40 de ani.

Forme clinice ale Schizofreniei

Dupa grupul de simptome si asocierea lor, se deosebesc mai multe forme clinice ale schizofreniei:

Schzofrenia paranoida dominata de starile delirante (de persecutie, referinta sau de misiune speciala) si de halucinatii (auditive predominante, dar si olfactivo-gustative, tactile sau vizuale). Aceasta forma este cea mai usoara sub aspectul severitatii. Debutul are loc mai tarziu decat la celelate forme clinice (dupa 30 de ani). Evolutia este continua si indelungata, iar invalidarea socio-profesionala si sociala mai redusa.

Schizofrenia hebefrenica este cea mai severa forma, cu un grad ridicat de invalidare socio-profesionala si sociala. Aceasta forma este dominata de comportamente dezorganizate, incoerenta ideo-verbala, dispozitie expansiv-bizara, grimase, bizarerii, excentricitati comportamentale. Debutul este precoce, in adolescenta sau la adultul tanar. Evolutia este continua, cu remisiuni slab semnificative.

Schizofrenia catatonica este caracterizata prin doua tipuri de manifestari clinice: simptome ale activitatii psihomotorii (rigiditate, flexibilitate ceroasa, instabilitate motorie sau agitatie, negativism verbal sau alimentar) si simptome ale comportamentului expresiv (posturi particulare, insolite, incomode sau bizare, automatisme, sterotipii motorii, grimase).

Schizofrenia reziduala apare in decursul evolutiei, uneori sub efectul tratamentului. Caracteristica este modificarea personalitatii cu reducerea initiativei, saracie afectiva si declin social.

Schizofrenia simpla este o forma saraca in simptome pozitive (idei delirante si halucinatii) cu tendinta spre forma reziduala.

Tratament

Tratamentul multidimensional reuneste mijloacele medicamentoase, psiho- si socioterapeutice.

Tratamentul medicamentos. Medicamentele psihofarmacologice folosite apartin clasei de neuroleptice, compusi cu actiune anti-dopaminergica. Medicamentele se administreaza atat in faza acuta, cat si sub forma de „depozit” pentru prevenirea recidivelor. Efectele secundare nedorite trebuie cunoscute, pentru a putea fi evitate sau tinute sub control. In ultimii ani au aparut neurolepticele de noua generatie sau neuroleptice „atipice” care au o serie de avantaje (efecte secundare mai reduse, influenteaza si simptomele negative).

Psihoterapia. In centrul mijloacelor folosite sta terapia suportiva a pacientului, dar si a membrilor de familie, pentru a se putea obtine o cooperare necesara in tot decursul tratamentului medicamentos.

Socioterapia. Masuri la locul de munca si in familie, terapie ocupationala, masuri de reabilitate.

Psiholog Ionut Ghiugan