Interviul saptamanii cu prof.univ.dr.Tudorel Butoi

„Profesorul mediocru vorbeste. Profesorul bun explica. Profesorul foarte bun demonstreaza. Profesorul eminent inspira” (William Arthur Ward)

Aceste cuvinte au capatat sens si greutate pentru multe generatii de psihologi aflate pe bancile facultatii sau in anii de master in urma intalnirii cu personalitatea prof.univ.dr.Tudorel Butoi. Prin acest interviu va oferim ocazia sa cunoasteti sau sa redescoperiti o parte din acest univers fascinant care a inspirat si continua sa inspire generatile trecute si viitoare de psihologi.O lectie despre viata, devotament, iubire de oameni si profesie, predata intr-un stil inconfundabil: direct, deschis, cu umor si multa seriozitate.

Cum ati ales profesia de psiholog?
Una dintre intrebarile grele si dificil de raspuns, pentru ca indiferent de persoana careia ii este adresata aceasta intrebare, ea trebuie sa-si adune gandurile si sa se proiecteze retrospectiv. Am fost un elev slab la matematica, fizica, la stiintele exacte in general. Nu-mi intrau deloc in cap, imi aduc aminte de problemele de trigonometrie, cosinus, sinus, nici astazi nu stiu sa le rezolv.  Stiintele exacte au fost pentru mine o zona interzisa. In schimb imi placea foarte mult domeniul socio–uman, stiam foarte bine sa ma exprim si sa manuiesc verbul. Citeam cu o asiduitate greu intalnita literatura SF a lui Jules Verne, povestirile lui Jack London si aventurile legate de cucerirea spatiilor dincolo de Europa, problemele spectaculoase ale lumii Articii si ale noilor Continente. Mi-a placut mult anatomia umana, ce se intampla in om, cum functioneaza acest mecanism complex, cum interactioneaza el cu mediul extern si ce efecte se produc. Intelegeam cu mare usurinta legile biologiei, literatura, istoria, geografia, stiintele umane erau domenii predilecte spre care m-am indreptat in formarea mea; intre ele si psihologia. In aceste conditii alegerea pentru facultatea de psihologie a fost o optiune fireasca. In acea vreme, facultatea de psihologie era in Bucuresti, 30 de locuri, iar concurenta uriasa. Am avut sansa de a fi admis si de a fi coleg cu cele mai stralucite figuri ale psihologiei romanesti de astazi. O contributie enorm in formarea mea ca psiholog l-au avut profesorii pe care i-am avut. Un corp profesional de mare elita, precum: Mihai Golu, Paul Popescu Neveanu, Dorin Damaschin, Mielu Zlate, Ion Manzat si multi altii. Ei ne-au cerut un singur lucru: competenta, performanta si caracter.

Care este cheia succesului in aceasta profesie?
Cred ca a existat in structura mea de personalitate o anume usurinta de a cunoaste oamenii, o abilitate de a intui universul interior al acestora. Daca observ un om mai mult de sapte minute, avand cu el un schimb de replici intr-un context de comunicare, pot sa-mi construiesc o imagine despre acesta cu o precizie de 90%.  Experienta profesionala mi-a slefuit simturile, iar opinia mea de specialitate a fost, in foarte putine situatii, contrazisa in demersul judiciar. In multe cazuri, intuitia a atras dupa sine algoritmul probatoriu in excluderea persoanelor inocente, nevinovate. In 10-15 minute omul a plecat acasa liber, sau dimpotriva am identificat faptuitorii la nivel intuitiv, empatic, dupa care a urmat un intreg cortegiu probatoriu care le-a fixat pozitia: inculpati, trimisi in judecata si puscarie. Daca insa ai aceste calitati date de Dumnezeu si nu le multiplici ele nu te vor ajuta cu nimic. In spatele acestor trasaturi bio-instictuale a existat un volum imens de munca, pragmatism, implicare si responsabilitate, iubire si dragoste fata de oameni, spirit justitiar.
De asemenea, a existat conjuctura, intamplarea si toate oportunitatile pe care viata mi le-a oferit. A fost conjucturala aparitia in viata mea a unor modele, ca marele profesor Tiberiu Bogdan pionier al psihologiei judiciare in Romania, sefii si colegii pe care i-am avut in activitatea profesionala, adevarate legende ale politei romane, oameni de la care am invatat meserie, cum se face o ancheta, un interogatoriu, cum se probeaza faptele, cum se elimina persoanele nevinovate, generali de exceptie cum a fost Ion Anghelescu, cel care a introdus pentru prima oara detectoarele de comportament simulat. Daca ar fi sa rezum intr-o singura propozitie raspunsul la aceasta intrebare, as spune: intuitie, pragmatism si foarte multa munca, toate acestea in contexte si conjucturi complexe, pe care viata mi le-a oferit.

Coordonati in prezent Institutul de Psihologie Judiciara din Romania, alaturi de specialisti de renume ai psihologiei romanesti. Ce aduce nou aceasta specialitate si cum isi propune sa ajute sau sa imbunatateasca calitatea actului de justitie in Romania?
Am primit o oferta de colaborare din parta domnului Psih. Dr.  Stefan Iulian-Laurentiu, unul dintre tinerii care mi-a fost student si care are din punct de vedere al structurii sale de personalitate curiozitatea cautarilor. In Romania nu a existat si nu exista o institutie de formare similara. Institutul de Psihologie Judiciara valorifica oportunitatea existenta in zona stiintelor juridice si a realizarii actului de justitie in perimetrul romanesc, aceea de a nu fi acoperita latura subiectiva a infractiunii, iar trecerea la actul infractional, la omor, la talharie, la viol si asa mai departe, sa fie o mare provocare a celui care aplica legea, a judecatorului, a procurorului, a avocatilor care realizeaza duelul judiciar. Latura subiectiva nu este suficient acoperita, deoarece noi am avut un drept tehnicist, un drept care a discutat si a avut ca principal tinta, materialitatea faptei si latura obiectiva a producerii ei. Din aceasta perspectiva s-a aplicat o justitie de tip retributiv, mai putin interesant ce s-a intamplat in mintea si psihicul omului, in structura sa volitiva, emotionala si imaginativa, cum s-a orientat mobilul, finalitate discernamant vis-a –vis de consecintele periculoase ale faptelor etc. Intentia, intentia directa, culpele din neglijenta, preterintentia, toate acestea au nuante si nuantari pe care dreptul romanesc din perspectiva laturii subiective le-a neglijat. Nu s-a dezvoltat teoria, nici doctrina si nici practica. In acest context s-a realizat faptul ca este absolut necesar in spatiul romanesc, aparitia unui psiholog expert clinician pe terenul juridic si al infaptuirii justitiei, care sa se pronunte ca expert. Sa analizeze imprejurarile favorizante, factorii declansatori, ideile pivot motivationale, sa explice ce se intampla in gandirea si vointa persoanei expertizate, sa identifice rolul afectelor si emotiilor, structurile umane si personalitatea accentuata, personalitatea care nu a sarit gardul psihiatriei dar se afla in antecamera acesteia etc.

Institutul de Psihologie Judiciara se poate mandri astazi cu un corp profesional de elita: am inceput activitatea alaturi de Nicolae Mitrofan, colegul meu mai mare, cu care scrisesem prima carte de Psihologie judiciara in 1992, domnul profesor Gheorghe Florian, fostul psiholog de penitenciar si director al penitenciarului de maxima securitate Rahova, Cristea Dumitru intr-o prima faza, un foarte bun psiholog si profesor. La acestia s-au adaugat si altii, renumiti specialisti in domeniu: doamna Elena Vladislav, doamna Elisabeta Alexe si n-as vrea sa uit pe cei mai tineri, o echipa redutabila cu care s-a infiintat Institutul de Psihologie Judiciara.

Astazi suntem la a treia generatie de psihologi experti cliniceni in campul judiciar, care la solicitarea instantelor, parchetelor, avocatilor dar si a partilor, raspund la obiectivele solicitate de acestia. Obiectivele la care psihologul expert este chemat sa raspunda sunt inepuizabile, iar formarea noastra isi propune sa transmita tinerilor specialisti experienta noastra profesionala precum si modul in care ei pot solutiona aceste solicitari intr-o maniera competenta si valoroasa.
De asemenea, acest curs creeaza o zona de realism, de implicare in concretul actualitatii, deoarece expertiza psihologica spre deosebire de alte evaluari ale psihologiei care raman diluate intr-o zona a consilierii educationale sau a terapiilor de suport, presupune semnare pe opinia de specialitate, parafare si asumarea ei. Acest fapt atrage dupa sine implicatii de responsabilitate, miza, risc, deoarece un proces judiciar este un proces contradictoriu in care rezultatele expertului sunt validate pana seara, intr-o luna, in doua luni sau expertul poate fi ,,deranjat” si dupa un an, cu privire la faptul ca, concluziile sale au dus intr-o zona corecta sau intr-o zona a unei erori judiciare regretabile si toate acestea trebuie intreptate, prin dezdaunari materiale sau morale. Tot in zona expertizei psihologice judiciare se pot obiectiva pretentiile materiale ale avocatiilor, ale apararii, pentru dezdaunarile morale si psihice atunci cand victimele au trecut prin ceea ce se numeste sindromul stresului posttraumatic, instanta fiind interesata de aceste consecinte pentru persoana violata, mutilata, sechelata sau victimizata.

Noi suntem la a treia generatie de psihologi experti, psihologi care au ajuns la un anumit grad de maturitate, care poate in trecut au cautat si au avut derive existentiale tatonand atatea si atatea domenii ale psihologiei. Au pasit pe acest drum, eliberandu-se de teoriile constelatiilor, structurilor demonice, a abandonului chakrelor, teoriilor destinului si altor teorii interesante, dar multe dintre ele foarte aprope de inselaciune si escrocherie, fara validare stiintifica. Exista astfel, anumite formari in care tinerii in cautarea lor, au dat bani multi, iar mintea lor in loc sa se disciplineze sa devina riguroasa si ferma mai mult s-a ravasit, s-a diluat in chestiunui haotice si lipsite de substanta.

Ce isi propune Institutul de Psihologie Judiciara in viitor?
Ne vom grabi incet si cu prudenta. Nu ne intreseaza aspecte legate de rating, un numar mare de cursanti, ci un numar rezonabil. Ne intereseaza ca acesti oameni sa fie echilibrati din punct de vedere psihic, seriosi si exigenti in demersul lor de formare. Cursurile Institutului de Psihologie Judiciara nu sunt o poveste ci o modalitate practica de a remodela modul de a gandi psihologia in reperele ei fundamentale, de a largi cunoasterea si a dezvolta capacitatea de evaluare si empatie, toate aceste lucruri in cadrul deontologiei si responsabilitatii profesionale. Sunt cursuri foarte serioase, care se bazeaza foarte mult pe studiul de caz si prezenta la curs. Daca nu esti prezent cand profesorul iti expune cazul, formuleaza ipotezele de lucru si obiectivele expertizei, nu ai cum sa intelegi contextul de interpretare, motivatiile existente in dosar, nu vezi legaturile intre opinia ta de specialitate si mersul dosarului in instanta. Cazurile si spetele prezentate sunt opinii de specialitate bine facute, care au fost validate de hotararile instantelor. Cu fiecare an, noi profesorii invatam sa identificam nevoile studentilor si sa raspundem cat mai bine acestora. Incepand cu urmatoarea generatie, o sa introducem teste saptamanale la toate materiile in asa fel incat studentii Institutului sa fie in permanenta resonsabilizati si sa atinga nivelul de performanta pe care cu totii il dorim.

Ce sfat le dati tinerilor care urmeaza sau isi propun sa urmeze Facultatea de Psiholgie si o cariera in acest domeniu?
In contextul socio-economic actual si viitor, profesia de psiholog va ramane atractiva. Lumea asa cum o cunoastem azi se deterioreaza intr-un ritm foarte accentuat. Problemele de natura psihologica sunt la ordinea zilei, omul se imbraca din ce in ce mai mult in vestmantul maimutei, reafirmand componetele primare ale bio-instictualitatii (agresivitate, lipsa de norme si valori cultural interiorizate) si aluneca tot mai mult intr-o zona de regres si involutie. Omul prezentului foloseste din ce in ce mai mult, tehnica actuala, internetul de exemplu, nu pentru a progresa, ci ca instrument al delicventei sau oglinda a patologicului. Psihologii sunt chemati sa atenueze si sa corecteze acest mers dezamagitor al umanitatii pe topoganul involutiei. In aceasta realitate psihologul trebuie sa intervina, dar pentru a reusi sunt necesare cateva conditii: sa fie cinstit, onest, competent si sa iubeasca foarte mult oamenii. In experienta mea profesionala, am fost pus in multe situatii de conflict si competitie si de fiecare data am reusit sa rastorn principii, valori si oameni in aparenta, mult mai puternici decat mine, datorita faptului ca am convins doar prin competenta profesionala si prin autoritatea exercitiului validat si demonstrat public.