Interviul saptamanii cu Mihaela Radulescu

Mihaela Radulescu, una dintre cele mai mediatizate vedete de televiziune,  a fost mereu o deschizatoare de drumuri, dand directie lucrurilor. Fire nonconformista, sociabila, activa si dinamica, surprinzand mereu prin dezinvoltura cu care actioneaza si prin deschiderea sa catre oameni, a acceptat fara rezerve sa discute despre viata, cariera si succes, dezvaluindu-ne cateva dintre secretele reusitei.

Care este reteta succesului  in viata?

Cred ca nu exista o reteta, dar exista cateva componente pe care le regasim in povestea tuturor celor care au succes: munca, talent, ambitie, inteligenta si capacitatea de a invata din greseli. Daca peste toate acestea se asterne si dramul acela de noroc, sansa aceea care rareori vine din intamplare, si e tot rezultatul unei gandiri focusate pe atingerea succesului, atunci putem spera sa atingem varful, in orice domeniu care ne este la indemana abilitatilor.

Esti o persoana care a intrat in contact cu diverse culturi si popoare? Prin ce ti se par speciali romanii fata de altii?

Noi inca mai avem puterea de a ne bucura de lucrurile simple, chiar si cand viata nu e cea mai dreapta cu noi. Poate ca nu avem cultura picnicului, ca englezii sau americanii, dar ne place un gratar la iarba verde, o masa in familie, o sarbatoare cu prieteni si oameni dragi. Occidentalii sunt mai „social oriented”, prefera sa-si petreaca si timpul liber cu oameni de care depinde cariera lor sau cu oameni cu care „e bine sa fii vazut”. Avem si noi multe de invatat de la cei care au niste zeci de ani in plus de democratie, dar putem sa le dam si noi cateva lectii de omenie, sunt convinsa.

Ce parere ai despre mersul la psiholog? Ai apela vreodata la ajutorul unui astfel de specialist?

Sunt total de acord cu abordarea unui psiholog, atunci cand mintea se imbolnaveste. Creierul e un organ, exact cum sunt ficatul, pancreasul sau inima si e foarte normal sa apelam la un specialist, daca simtim ca nu ne mai descurcam singuri. Ma intristeaza ca inca mai sunt oameni care cred ca doar nebunii merg la psiholog sau ca e o fita de oameni bogati. E foarte important sa apelam la psiholog sau sa sprijinim pe cineva care are stringenta nevoie, am putea evita niste dezastre al caror final e ori sinuciderea, ori o depresie crunta sau o boala ce nu se va mai putea vindeca. N-am simtit aceasta nevoie pana acum, n-am avut momente de deruta si nici n-am trait vreo tragedie atat de mare incat sa ma doboare, dar as apela fara ezitare, daca as simti ca am nevoie de parerea unui specialist.

Romanii inca mai cred doar in puterea prietenilor, a familiei sau, in cazurile cu adevarat grave, in…nimeni, adica se izoleaza si boala lor se agraveaza.

Cum crezi ca pot fi educati romanii, in ideea acceptarii ca psihologul / terapeutul este un specialist la care pot apela deschis, atunci cand au o problema care ii framanta si careia singuri nu reusesc sa ii gasesca leac?

Din pacate, nu te invata decat vreo experienta personala nefasta. Pana atunci, nu crezi cu adevarat, daca ai avut mereu indoieli, ca un strain te va ajuta sa treci peste o depresie patologica. N-am simtit ca vreo campanie de constientizare de pana acum a avut si rezultate in mintea oamenilor. Romanii inca mai cred doar in puterea prietenilor, a familiei sau, in cazurile cu adevarat grave, in…nimeni, adica se izoleaza si boala lor se agraveaza. Cel mai trist mi se pare sa nu iei in serios, sa nu observi ca cineva drag din jurul tau chiar are astfel de probleme si sa razi de el sau sa-l ignori, sa ti se para ca „o face pe nebunul” sau pe victima.

Esti o persoana rationala sau emotionala?

Cred ca am fost ba rationala, ba emotionala, in functie de situatie. Sunt o persoana sensibila, plang la filme sau la povesti triste, ba chiar si la momente artistice care ma emotioneaza, asa ca mi-ar fi imposibil sa ma incadrez doar in prima categorie. Si nu cred ca e gresit sa pendulam intre cele doua ipostaze, de-a lungul vietii.

Cand ai plans ultima oara?

Zilele trecute, cand am asistat la o repetitie de la „Dansez pentru tine” – Sore si partenerul ei au o coregrafie cu o poveste atat de trista, iar ei au „tradus-o” atat de expresiv, incat am plans de emotie.

Trecutul asta e o bucata din viata mea si nu vreau sa-i dau alta forma.

Daca ai avea o bagheta magica, ce ai schimba in trecutul tau?

Nimic. Stiu ce am facut aiurea, stiu ce am gresit, dar din acest trecut m-am construit, din acest trecut am invatat si m-am ridicat unde sunt astazi. Trecutul asta e o bucata din viata mea si nu vreau sa-i dau alta forma.

Au existat momente, oameni sau experiente care ti-au influentat decisiv cariera?

Au existat oameni de la care am invatat, nu sunt o ignoranta, am fost mereu pusa pe invatat, perfectionat, construit, creat. Sunt foarte multi oameni carora le zambesc in gand mereu si le multumesc, incepand cu familia mea si oameni cu care am lucrat. Dar, oamenii care m-au intarit cu adevarat, care m-au facut sa pricep mult mai bine ce am de facut in viata asta, sunt oamenii pe care i-am ajutat, direct sau prin diverse campanii umanitare. Cand te uiti in ochii unui copil grav bolnav sau in ochii unor parinti disperati care te roaga sa faci ceva pentru ei, alte nimicuri dispar si viata capata un inteles mult mai frumos colorat. Lor le multumesc cu adevarat, i-am ajutat pentru ca am inteles ca am puterea asta si e pacat s-o irosesc pe tampenii egoiste.

Ce reprezinta proiectul “Wings for life world run” si in ce alte proiecte mai esti implicata in prezent?

Un vis implinit – asteptam sa apara o ocazie in care sa fiu implicata intr-o actiune RedBull (sunt un mare fan al tuturor competitiilor sportive care se desfasoara sub steagul lor), sa fac parte din aceeasi echipa umanitara cu Toma Coconea, Andrei Rosu, George Balta sau Daniel Pisica, oameni pe care-i admir si cunosc de ani buni si uite cum treaba asta a venit si se numeste „Red Bull Wings For Life World Run”. E un sentiment grozav, sa fii ambasadorul unui astfel de demers global, in tara ta si sa alergi pentru cei care nu pot nici sa mearga. Leziunile maduvei spinarii sunt vaduvite de o cercetare consecventa spre a se gasi o cura, asa incat ma bucur enorm ca si din munca noastra se vor aduna fonduri importante ce inseamna o sansa pentru cei aflati in scaun cu rotile.

Ce asteptari ai de la viitor?

Cam toate cele care conteaza sunt legate de fiul meu, vreau sa fiu o mama grozava si mai departe, care sa treaca cu bine de perioada adolescentei copilului ei si care sa-l vada asezat bine, pe un drum frumos de viata. Viitorul meu este despre el, in primul rand si abia apoi contine niste idei, niste vise pe care le mai am de bifat.

Cred in fragmente de fericire si iubire autentica, nu in relatii nefericite, doar de dragul conventiilor sociale.

Care crezi ca este “secretul” unei relatii armonioase?

Unii ar zice ca nu e bine sa ma intrebi pe mine :), dar eu am curajul sa-ti raspund deschis – daca va uitati bine in jur, vedeti tot mai putine casnicii fericite si trainice, poate doar la parintii nostri. Asta nu inseamna ca nu poti sa-ti construiesti fericirea si din bucati de viata, din relatii care tin pana unde rezista armonia de care ma intrebi tu. Cred mai tare in fragmente de fericire si iubire autentica, decat in lalaiala in relatii nefericite, doar de dragul conventiilor sociale. Armonia este iubire. Cand iubirea dispare, armonia e in alta parte.

Care crezi ca sunt cele mai importante valori pe care oamenii ar trebui sa le respecte?

Acelea in care crede fiecare cu adevarat. Daca ma intrebi „by the book”, ar trebui sa credem toti in adevar, iubire, generozitate, altruism, dar, stii bine, viata nu arata chiar asa de impecabila.:) Nici noi. Toti mai avem scapari, toti mai „furam la start”, dar important ar fi sa ne abatem cat mai putin de la cateva idei principale care ne definesc ca oameni, care inseamna, pentru cei din jur, caracterul nostru. Stii cand invatam cele mai frumoase lectii despre ce e valoros si important in viata ? Cand devenim parinti, chiar de la copiii nostri desi noua ni se pare ca noi le tinem lectii.

Ai simtit vreodata ca nu mai poti, ca nu mai faci fata incercarilor vietii?

Nu, pentru ca sunt un om puternic si nu mi-am pierdut vremea cu lamentarile si plansul de mila, cred ca exista solutii pentru iesirea din orice impas, pana la urma

Daca ai avut momente in care te-ai simtit la pamant, de ce te-ai agatat sa te ridici?

N-am ajuns intr-un punct atat de critic, niciodata. Dar, de jos m-am ridicat mereu pe picioarele mele, pentru ca am vrut sa ma ridic si sa merg mai departe, nu sa stau si sa astept sa-mi dea cineva o mana de ajutor. In situatii de criza, puterea cea mai mare o avem in noi, daca ne prindem la timp.

Care a fost cel mai greu moment din viata?

Am avut cateva care mi s-au parut tragedii, pe moment, dar dupa 2-3 vizite la Hospice- Casa Sperantei, stand de vorba cu copiii cu boli incurabile si cu parintii lor, mi-am dat seama ca n-am trait nimic grav, de fapt.

Daca ar fi sa te definesti in trei cuvinte, care ar fi acelea?

Mama, femeie, om-bun. Sunt cele trei ipostaze in care ma simt mereu implinita, mereu zambitoare si mereu rasplatita.

Pune-ti o dorinta si spune-ne-o!

Sa se micsoreze semnificativ numarul oamenilor rai, uratiti de cat rau fac, care-si distrug vietile lor, dar si pe ale altora, nestiind cat e de frumos si esential sa fii un om bun.