Tulburarea de Personalitate Histrionica

 “ In viata, joaca teatru numai acei care n-au niciun rol ”

Tulburarea de Personalitate Histrionica este caracterizata printr-un tipar comportamental stabil de cautare a atentiei si o afectivitate extrema. Persoana cu aceasta tulburare depune eforturi sustinute pentru a fi mereu in centrul atentiei indiferent de contextul social sau grupul de oameni cu care interactioneaza. Atunci cand acest lucru nu este posibil se simte inconfortabila, traieste emotii negative (suparare, furie sau tristete) si adopta comportamente menite sa atraga atentia: dramatizeaza, exagereaza propriile emotii, adopta o atitudine teatrala sau se angajeaza intr-un comportament seducator sexual sau provocator. Tulburarea de personalitate histrionica a fost cunoscuta anterior sub denumirea de personalitate isterica sau personalitate psiho-infantila.

Personalitatea histrionica este relativ usor de recunoscut. Foloseste in mod constant aspectul fizic si vestimentatia pentru a atrage atentia celorlalti. Are un stil de exprimare plin de teatralitate si auto-dramatizare. Isi schimba perspectiva personala fiind sugestibila si usor de influentat de altii sau de circumstante. Apropie relatia intr-un timp foarte scurt si adopta un comportament seducator, provocator, aceasta atitudine fiind cel putin neadecvata in contextul respectiv de viata.

Viata personala. Acest tip de personalitate stabileste si mentine cu dificultate relatii de prietenie datorita egocentrismului si lipsei de empatie pentru ceilalti, orgoliului personal si sentimentelor usor de ranit, precum si din nevoia continua de apreciere si atentie. Stilul interpersonal provocator sexual limiteaza relationarea mai ales cu persoanele de acelasi sex, deoarecea acest tip de comportament  este perceput de cealalta persoana ca un pericol si o amenintare pentru propria relatie de cuplu.

Viata de cuplu. Datorita lipsei de implicare autentice persoanele cu tulburare de personalitate histrionica au  dificultati in atingerea intimitatii emotionale in relatiile romantice sau sexuale. In relatia de cuplu adopta de multe ori un rol ( de exemplu „victima” sau „printesa”) si afiseaza o anumita dependenta fata de partener, dar agenda profunda este aceea de a controla partenerul prin manipulare emotionala sau sexuala. Stabilitatea cuplului este in multe cazuri afectata, relatiile extraconjugale ducand la conflicte sau ruptura.

Viata profesionala. Rutina, lipsa noutatii si a relationarii reprezinta pentru histrionici cadrul profesional cel mai inadecvat. Nevoia de atentie, intoleranta fata de frustrare, comportamentul seducator provoaca de multe ori inadaptare si conflicte la locul de munca. Din acesta perspectiva, personalitatile histrionice aleg profesii in care se pot exprima fara a avea un cadru strict, in care exista noutate si posibilitatea de a interactiona cu multi oameni.

Cauzele si raspandirea Tulburarii de Personalitate Histrionice

Ca si alte tulburari de personalitate, debutul acestei tulburari este situat la varsta adulta tanara, insa primele manifestari apar inca din adolescenta. Cei mai multi specialisti explica aceasta tulburare folosind un model bio-psiho-social de cauzalitate. Acest model sugereaza faptul ca un singur factor nu este responsabil pentru aparitia si dezvoltarea tulburarii de personalitate histrionice, ci interconectarea complexa a acestor trei factori. Factorii biologici si genetici (daca o persoana are aceasta tulburare de personalitate, exista un risc pentru ca aceasta tulburare sa fie „transmisa” si la copii). Factorii sociali (modul in care o persoana interactioneaza in dezvoltarea sa timpurie cu familia si prietenii, ori cu alti copii ). Factori psihologici (personalitatea si temperamenul individului modelate de mediul social si abilitatile invatate de adaptare si gestionarea stresului). Raspandirea  tulburarii de personalitate histrionice este estimata a fi de aproximativ 2% – 3% din populatia generala si variaza intre 10% si 15% din populatia clinica cu tulburari de personalitate.

Legaturi si asemanari

Tulburarea de Personalitate Borderline prezinta elemente comune tulburarii histrionice (cautarea atentiei, comportamente manipulative, schimbarea rapida a emotiilor),  dar se distinge de aceasta prin autodistructivitate, intreruperi coleroase ale unor relatii stranse si sentimente cornice de insatisfactie profunda si de perturbare a identitatii.

Persoanele cu Tulburare de Personalitate Antisociala si tulburare de personalitate histrionica au in comun tendinta de a fi impulsivi, superficiali, imprudenti, seducatori si manipulativi, insa persoanele cu tulburare de personalitate histrionica tind a fi mai exagerate in emotiile lor si de regula nu se angajeaza in comportamente antisociale. Personalitatea histrionica este manipulativa pentru a obtine protectie, pe cand tulburarea de personalitate antisociala este manipulativa spre a obtine profit, putere ori alta gratificatie materiala.

Tulburarea de Personalitate Narcisistica. Desi tulburarea de personalitate narcisistica poate fi, de asemenea caracterizata prin nevoia de atentie din partea celorlalti, aceasta vrea de regula sa fie laudata pentru „superioritatea” ei si isi doreste un statut de “VIP”,  pe cand persoanele cu tulburare de personalitate histrionica doresc sa fie vazute ca fragile si dependente, pentru ca aceste comportamente le sunt utile pentru a atrage atentia.

Tulburarea de Personalitate Dependenta. In tulburarea de personalitate dependenta, persoana este excesiv de dependenta de altii pentru lauda si indrumare, nevoie de sprijin si teama de a fi abandonat sau parasit, dar lipsesc elementele emotionale exagerate, stridente ale tulburarii de personalitate histrionice.

Tratamentul Tulburarii de Personalitate Histrionica

Principalul mijloc de tratament pentru tulburare de personalitate histrionica este psihoterapia. Programul terapeutic este foarte similar cu cel al tulburarii de personalitate borderline si implica de obicei, o interventie pe termen lung cu un psihoterapeut care are experienta in tratarea acestui tip de tulburare de personalitate. Multe persoane cu tulburare de personalitate histrionica nu cauta tratament pentru tulburarea propriu-zisa, ci pentru efectele secundare pe care aceasta le produce in viata personala si profesionala. Persoanele cu aceasta tulburare de personalitate solicita ajutor terapeutic atunci cand trasaturile enuntate mai sus  perturba semnificativ echilibrul interior si capacitatea de adaptare, iar situatiile existente nu mai pot fi gestionate.

Interventia terapeutica poate fi dificila si datorita faptului ca aceasta tulburare de personalitate apare frecvent asociata si cu alte tulburari: Tulburarile de somatizare si de conversie, Tulburarile depresive (tulburare depresiva majora, distimia),  dar mai ales cu tulburarile legate de substante (alcool, droguri sau medicamente). De asemenea, aceasta tulburare prezinta un risc crescut pentru suicid, insa acest comportament audodistructiv nu reprezinta o pulsiune autentica, ci mai ales rezultatul nefericit a unei tentative de suicid demonstrativ reusite.

Principalele obiective urmarite in psihoterapia tulburarii de personalitate histrionice:

Tulburarea de personalitate histrionica nu afecteaza de obicei capacitatea persoanei de a functiona in mod adecvat profesional si social. Problemele cele mai importante apar in sfera personala, a vietii de relatie, acolo unde este necesara o implicare emotionala autentica si profunda. Personalitatea histrionica nu are constiinta clara a propriilor sale sentimente si din aceasta perspectiva un obiectiv important al terapiei este cel legat de clarificarea acestora si orientarea spre comportamente mature si adaptative. De asemenea, interventia terapeutica isi propune sa dezvolte noi mecanisme de reactie in situatii de frustrare, pierdere sau esec.

Psiholog Ionut Ghiugan