Tulburarea de Personalitate Antisociala
2“Nimeni nu e mai presus de lege…iar legea sunt eu!” Adolf Hitler
In anumite contexte de viata oamenii recurg la comportamente antisociale, dintr-o varietate de motive, fara a putea vorbi insa, de o tulburare
psihica. Unii fura pentru a-si hrani familia, altii se iau la bataie pe strada pentru ca se simt amenintati sau viata le este pusa in pericol si in general marea noastra majoritate, incercam sa mintim sau sa manipulam politistul de la circulatie pentru a scapa de o amenda atunci cand nu am respectat codul rutier. Exista totusi oameni care adopta astfel de comportamente nu in situatii de exceptie, ci ca o norma de viata. Mint, inseala, se bat, violeaza, ii agreseaza pe ceilalti, totul pentru a-si satisface proprile dorinte sau nevoi. Astfel de personalitati nu adopta aceste conduite ca ultima solutie, ci ori de cate ori pot face acest lucru.
Tulburarea de Personalitate Antisociala este caracterizata printr-un tipar comportamental stabil de violare si desconsiderare a drepturilor celorlalti. Acesta tulburare de personalitate a fost denumita, de asemenea Psihopatie, Sociopatie sau Tulburare de Personalitate Dissociala.
Conform DSM-IV principalele caracteristici definitorii sunt:
Incapacitate de a se conforma normelor sociale evidentiata prin numeroase comportamente antisociale (distrugerea de proprietati, furtul, agresiuni fizice, practicarea unor activitati ilegale).
Incorectitudine constanta manifestata print-o tendinta spre minciuna, disimulare si manipularea celorlalti in vederea obtinerii unui profit sau a unei placeri personale.
Impulsivitate, iritabilitate si agresivitate indicate prin dispute fizice sau atacurile corporale repetate. Personalitatea antisociala prezinta o
toleranta scazuta la frustrare, iar descarcarea se realizeaza prin agresivitate si violenta.
Incapacitate de a planifica in viitor proprile actiuni, ignorarea expectatiilor negative si a consecintelor comportamentelor antisociale. Aceasta trasatura conduce mai devreme sau mai tarziu la ruinarea economica, imposibilitatea de a desfasura activitati acceptate social si in final la privarea de libertate
Desconsiderare fata de siguranta lor sau a altora (conducerea unui autovehicul depasind repetat limita de viteza, conducerea sub influenta alcoolului sau a altor substante, accidente multiple, comportamente sexuale riscante sau uzul unei substante cu risc crescut privind propria sanatate, neglijarea copilului sau punerea acestuia in pericol).
Lipsa de remuscare. Indivizii cu Tulburare de personalitate antisociala au foarte putina remuscare pentru consecintele actelor lor. Ei pot fi indiferenti ori ofera o justificare superficiala pentru faptul de a fi vatamat, maltratat ori furat de la cineva („nedreptatea vietii”, „perdantii merita sa piarda”, ori „el ar fi avut parte de asta oricum”). Acestia pot blama victimele pentru ca ar fi nebune, neajutorate, ori ca isi merita soarta si pot minimaliza consecintele vatamatoare ale actiunilor lor, ori manifesta pur si simplu o indiferenta totala.
Debut, Cauze si Raspandire
Aceasta tulburare de personalitate se manifesta inainte de varsta de 15 ani, insa datorita faptului ca formarea personalitatii este un proces 
complex si de lunga durata, diagnosticul de tulburare de personalitate antisociala se poate pune numai dupa varsta de 18 ani, cand se presupune ca personalitatea individului este cristalizata. Pentru a fi pune diagnosticul de Tulburare de Personalitate Antisociala, persoana trebuie sa aiba si un istoric de Tulburare de conduita, inainte de varsta de 15 ani (agresarea oamenilor sau animalelor, distrugerea proprietatii, impostura sau furtul, ori violarea grava a regulilor).
Cei mai multi specialisti explica aceasta tulburare folosind un model bio-psiho-social de cauzalitate. Acest model sugereaza faptul ca un singur factor nu este responsabil pentru aparitia si dezvoltarea Tulburarii de Personalitate Antisociale, ci interconectarea complexa a acestor trei factori.
Factorii biologici si genetici. Anumite trasaturi pecum impulsivitate, furia, nevoia pentru stimulare si dificultatea de a relationa afectiv cu ceilalti se transmit genetic de la parinti la copii. Factorii sociali (modul in care o persoana interactioneaza in dezvoltarea sa timpurie cu familia si prietenii, ori cu alti copii ) si factori psihologici (personalitatea si temperamentul individului modelate de mediul social si abilitatile invatate de adaptare si gestionarea stresului) joaca un rol important. Parintelui cu atitudine antisociale ii va fi foarte dificil sa insufle copilului respect pentru norme, chiar daca nu ii transmite acest fapt genetic. De asemenea, atunci cand un copil este neglijat sau abuzat, acesta intelege ca lumea este ostila, afectivitatea nu este apreciata, pedeapsa nu este dreapta, violenta si minciuna sunt singurele mecanisme de supravietiure.
Legaturi si Asemanari
Tulburarea de Personalitate Narcisistica. Cele doua tulburari de personalitate au in comun tendinta spre superficialitate, lipsa de empatie
si nesinceritatea in relatiile interpersonale, insa persoanele cu tulburare de personalitate narcisitica nu prezinta caracteristici dominante precum impulsivitatea, agresivitatea si nu au un istoric de Tulburare de conduita in copilarie ori comportament infractional in viata adulta.
Persoanele cu Tulburarea de Personalitate Histrionica prezinta tendinta spre impulsivitate si superficialitate, tendinta de a fi recalcitranti si manipulativ insa, acestea tind mai degraba spre a exagera emotiile decat a se angaja in comportamente antisociale. Indivizii cu Tulburare de Personalitate Histrionica sunt manipulativi si seducatori pentru a obtine atentia, pe cand cei cu tulburare antisociala sunt manipulativi spre a obtine profit, putere ori alta gratificatie materiala.
Tulburarea de Personalitate Borderline. Indivizii cu Tulburare de Personalitate Antisociala tind a fi mai putin instabili emotional si agresivi decat cei cu tulburare de personalitate borderline. La fel ca si in cazul tulburarii histrionice, personalitatea borderline prezinta un comportament manipulativ si seducator pentru a obtine atentia si nu un beneficiu de ordin material sau putere.
Tulburarea de Personalitate Paranoida. Desi comportamentul antisocial poate fi prezent in cazul tulburarii de personalitate paranoida, el
nu este motivat de regula de dorinta de castig personal ori de a-i exploata pe altii, ca in situatia personalitatii antisociale, ci este o consecinta a dorintei de razbunare.
Tulburarile legate de substanta (Alcoomania si Toxicomania) sunt cele mai redutabile complicatii ale Tulburarii de Personalitate Antisociale, existand o conditionare reciproca intre acestea.
Anumite manifestari antisociale sunt prezente si in cadrul Schizofreniei, insa in cadrul acestei tulburari psihice exista elemente definitorii care diferentiaza tabloul clinic: existenta simptomelor psihotice, incapacitatea sau slaba disponbilitate de a testa realitatea, evolutie episodica.
Tulburarea dispozitionala expansiva (Mania) cu manifestari antisociale prezinta elemente distinctive: ideatie de supraestimare sau grandoare, slaba elocventa si capacitate de argumentare, evolutie episodica.
Suicidul poate fi prezent in cadrul Tulburarii de Personalitate Antisociale, insa nu este o consecinta a Depresiei, ci rezultantul unei tentative demonstrative sau veleitare. In desfasurarea acesteti tentative, personaltatea antisociala poate comite suicidul prin eroare sau din intamplare, fara insa ca acest comportament autodistructiv sa fie consecinta unei pulsiuni autentice suicidare.
Tratamentul Tulburarii de Personalitate Antisociala
Tulburarea de Personalitate Antisociala afecteaza capacitatea persoanei de a functiona in mod adecvat in plan personal,
profesional si social, iar comportamentul antisocial este cel mai daunator si costisitor pentru societate. Persoanele cu aceasta tulburare, de multe ori sunt divortate, au probleme majore legate de consumul de alcool sau droguri, manifesta tulburari de anxietate sau depresie, somaj prelungit, lipsa unei locuinte si un comportament criminal. Cu toate acestea, unele persoane cu aceasta tulburare in anumite contexte sociale sau politice favorizante, asced la pozitii inalte ale puterii in societate si devin maestri ai manipularii, inselaciunii sau genocidului.
Eficienta tratamentului psihologic in modificarea caracteristicilor definitorii ale acestei tulburari nu a putut fi pe deplin demonstrat, ci mai degraba s-a constatat o ameliorare prin controlul comportamentelor daunatoare si construirea unor strategii personale mai adaptative functionarii sociale.
Principalul obiectiv urmarit in psihoterapia tulburarii de personalitate antisociale este acela de a construi o alianta terapeutica solida si de a constientiza refuzul pacientului de a stabili relatii interumane oneste. De asemenea, o directie importanta de urmat in procesul terapeutic este cea legata de formarea si dezvoltarea abilitatiilor sociale, esentiale unei functionari sociale a persoanei. Persoanele cu Tulburare
de Personalitate Antisociala nu dispun de respect, responsabilitate si onestitate, le lipseste cooperarea si generozitatea, castitatea si prudenta, controlul furiei. Prin natura caracteristicilor, tratamentul psihoterapeutic se desfasoara cel mai eficient in context de spitalizare sau institutionalizat, reducandu-se astfel semnificativ influenta factorilor exterior perturbatori.
Personalitatea Antisociala nu solicita ajutor psihoterapeutic. Aceasta ajunge in cabinetul psihologic atunci cand solicita, de exemplu o evaluare psihologica pentru obtinerea unui aviz psihologic de angajare sau permis port arma. In astfel de situatii, aspectul si tinuta corecta, agreabila, volubilitatea in comunicare, comportamentul seducator si manipulativ camufleaza adevarata personalitate si comportamentele antisociale care se afla in spatele acestei structuri dezadaptative. De multe ori, timpul insuficient alocat pentru un astfel de demers, precum si neutilizarea unor teste proiective care sa evalueze structrura profunda a personalitatii, determina ca astfel de persoane sa treaca cu „brio” examenul psihologic si sa obtina avizul psihologic favorabil. Numai o sondare profunda a personalitatii, a experientelor de viata care au stat la baza dezvoltarii si formarii, a antecedentelor personale, a parcursului educational si profesional, poate evidentia minciuna si fatarnicia, lipsa valorilor morale si sociale, care definesc aceasta tulburare. O alta situatie in care personalitatea antisociala apeleaza la un psiholog, este atunci cand se realizeaza o expertiza 
psihologica (aceasta fiindu-i necesara pentru a putea obtine o decizie favorabila in instanta judecatoreasca) sau cand instanta judecatoreasca dispune urmarea unui program de consiliere sau psihoterapie. In toate aceste contexte sansele de schimbare sunt minime. Personalitatea antisociala nu considera comportamentul sau anormal si nu vede necesitatea schimbarii personalitatii sale. Tot ceea ce il preocupa in astfel de momente este cum sa manipuleze sau sa minta pentru a influenta opinia specialistului in favoarea proprilor obiective.
Tratamentul psihofarmacologic
Medicamentele psihotrope pot fi utilizate pentru a reduce manifestarile clinice ca anxietatea, agresivitatea sau depresia, insa avand in vedere potentialul toxicomanic al acestor persoane se recomanda utilizarea cu prudenta si sub control medical.
Psiholog Ionut Ghiugan
Sufar de anxietate de mult timp; urnoei cred ca m-am nascut asa..asa e firea mea.. pentru ca si atunci cand eram copil aveam episoade de teama si frica atunci cand eram scoasa la tabla.. spre exemplu. Nici in prezent nu suport sa vorbesc in public si de fiecare data cand trebuie sa fac asta mi se pune un nod in stomac si un nod in gat, imi bate inima tare si imi transpira palmele; dar cel mai rau este atunci cand apar perioadele de stres la serviciu ; cand sunt sub stres , anxietatea se activeaza de fiecare data ; gradul de anxietate variaza in functie de gradul de stres ; nu fac atacuri de panica, dar am aceasta anxietate generalizata care ma chinuie ; am incercat mai multe tratamente , si medicamentos si sedinte la psiholog pot sa spun ca macar reusesc sa o duc pe picioare ..nu ma invalideaza la modul absolut, insa reactiile somatice care le am din cauza anxietatii, oboseala, nivelul scazut de energie , sunt totusi o problema . Oare as putea scapa vreodata de ea?
ma uit la tv, pe Trinitas sunt entuziasmata, e nnpoimameeit ce vad, un medic vorbeste despre schizofrenie foarte bine, atat de documentat. Am un frate in aceasta situatie, parca se vorbeste despre el sunt toate simptomele, e exact ! Ne luptam de aproape 0 de ani cu boala lui, acum e mai bine, a trecut prin toate fazele descrise aici. Avem doar o mare mare problema. Nu reusim sa-l facem sa accepte ca are o boala, cum putem face asta? A fost un copil, un elev foarte bun, stralucit chiar. Aveti un cabinet ? Nu pot sa mai scriu , vreau sa ascult, e nnpoimameeit !