Interviu cu psihologul Andreas Hniatiuc

Cooptarea unui psiholog în staff-ul tehnic de către Brazilia, la Campionatul Mondial din 1970, a fost primul moment în care un antrenor a considerat că o echipă are nevoie de o astfel de consiliere de specialitate. Ideea s-a dovedit una de mare succes, fiind apoi adoptată de tot mai multe reprezentative. În ziua de astăzi, majoritatea formaţiilor de top lucrează cu un psiholog, una dintre excepţii fiind, din păcate, fotbalul românesc, unde aceştia sunt o adevărată raritate în viaţa echipelor.

FC Viitorul Constanţa îşi doreşte însă să iasă din acest tipar şi să urmeze un traseu firesc, în care rolul specialistului este vital în realizarea obiectivelor dorite. Tocmai din acest motiv, în cantonamentul Viitorului din Turcia se află şi Andreas Hniatiuc, un psiholog român care a colaborat cu mai multe formaţii din ţară: Sportul Studenţesc Bucureşti, Rapid Bucureşti, FC Naţional Bucureşti, Unirea Alba Iulia, Rocar Bucureşti sau Concordia Chiajna. Membru al Colegiului Psihologilor din România, membru al Asociaţiei Române de Hipnoză Clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană, licenţiat în psihologie în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti, absolvent al Masterului de “Antropologie Motrică”, din cadrul ANFS, specializare în Psihologia Sportului, lector în cadrul Şcolii Naţionale de Antrenori din cadrul FRF, Andreas Hniatiuc este şi autorul mai multor lucrări de specialitate. Are o experienţă de 12 ani în domeniu, perioadă în care a lucrat cu peste 700 de sportivi, 60 de antrenori şi profesori din cadrul a 19 cluburi sportive.

Reporter: În ce constă partea de consiliere psihologică la o formaţie de fotbal?

Andreas Hniatiuc: Partea de consiliere psihologică în cadrul unei echipe de fotbal este împărţită în două secţiuni: partea de evaluare şi intervenţie în plan individual şi partea de evaluare şi intervenţie în plan colectiv. Aşa cum este şi firesc, partea de intervenţie survine după ce faci o evaluare ca să ştii de unde pleci. Partea de evaluare presupune aplicarea unor probe obiective, standardizate, în vederea surprinderii potenţialului jucătorului respectiv: puncte forte, puncte slabe, ce ar trebui îmbunătăţit. La partea de intervenţie şi evaluare de grup, se aplică la fel nişte probe de surprindere a relaţiilor dintre ei, de diagnosticare a relaţiilor de joc, transferul relaţiilor personale în cadrul relaţiilor de joc. Apoi urmează partea de intervenţie, unde avem teme de interes comun, dezvoltarea potenţialului comun, optimizarea randamentului prin tehnici de motivare, optimizarea relaţiilor colective.

Rep.: Toate acestea se aplică şi în funcţie de personalitatea jucătorului?

A.H.: Evident, contează profilul fiecărui jucător. Şi apoi poţi avea şi un profil al echipei care nu este obligatoriu să fie suma profilelor individuale. Primul lucru care se face este contactul cu jucătorul şi, în urma unor probe, surprindem nivelul comportamental, nivelul intelectual, decizional, emoţional, atitudinal şi relaţional, comunicaţional. Pe baza acestor probe specifice se obţine un profil, o caracterizare succintă a ceea ce este jucătorul respectiv. Pe de o parte este utilă antrenorului în lucrul cu jucătorul, iar pe de altă parte este utilă jucătorului în dezvoltarea personală. Având aceste date poţi începe lucrul cu jucătorul. Dacă este deficitar sub aspect emoţional, lucrezi pe această parte, dacă este un jucător cu probleme relaţionale, atunci îl ajuţi să se adapteze, să se integreze în grup. Dacă este un jucător care are probleme de comunicare, trebuie văzută care este cauza, care poate fi şi de ordin emoţional dacă este timid. Un alt argument poate fi de ordin intelectual, când nu stăpâneşte mijloacele specifice pentru a stabili o bună comunicare. La alţii este vorba de vocabular, de lexic şi le este mai greu să se exprime. Cunoscând acestea ştii care este pasul ce trebuie făcut pentru ca jucătorul să-şi optimizeze randamentul.

Andreas Hniatiuc, psihologul cooptat în staff-ul tehnic al formaţiei FC Viitorul Constanţa, nou promovată în primul eşalon al fotbalului românesc, consideră că o echipă are nevoie de o astfel de consiliere de specialitate, pentru ca jucătorii să poată da un randament cât mai bun din toate punctele de vedere. Reamintim că Andreas Hniatiuc este membru al Colegiului Psihologilor din România, membru al Asociaţiei Române de Hipnoză Clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană, licenţiat în psihologie în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti, absolvent al Masterului de “Antropologie Motrică”, din cadrul ANFS, specializare în Psihologia Sportului, lector în cadrul Şcolii Naţionale de Antrenori din cadrul FRF. Hniatiuc este şi autorul mai multor lucrări de specialitate. Are o experienţă de 12 ani în domeniu, perioadă în care a lucrat cu peste 700 de sportivi, 60 de antrenori şi profesori din cadrul a 19 cluburi sportive. În continuare vă prezentăm şi ultima parte a interviului acordat de Andreas Hniatiuc, în exclusivitate, trimisului special al cotidianului Telegraf în cantonamentul echipei Viitorul Constanţa.

Reporter: Sunt multe echipe în Liga 1 care apelează la un psiholog?

Andreas Hniatiuc: De-a lungul timpului au fost, dar în acest moment din câte cunosc, nu. Un psiholog este foarte util unei echipe şi voi da un exemplu. Cele mai multe echipe de top care ajung la Campionatul European au în staff-ul tehnic şi un psiholog. Citeam o statistică referitoare la diferenţele dintre staff-ul Germaniei şi al României. Germania are 18 membri în staff-ul tehnic. Pe lângă antrenori, director tehnic şi organizator mai există un metodist, un observator de joc, doi medici, trei preparatori fizici, patru fizioterapeuţi, un maseur şi un psiholog. Naţionala României are un antrenor principal, doi secunzi, unul cu portarii, un ofiţer de presă, patru maseuri şi un medic. Concluziile sunt simple. La nivelul celorlalte staff-uri sunt oameni care oferă asistenţă de specialitate pentru fiecare componentă. Van Basten, spre exemplu, avea psiholog, Klinsmann avea doi psihologi, chiar dacă gurile rele spuneau că unul este pentru el.

Rep.: Viitorul are foarte mulţi jucători tineri. Există diferenţe de profil ale unor astfel de jucători şi cei mai în vârstă?

A.H.: Este un amănunt important, pentru că nu se discută planul de instruire fotbalistic, ci din punct de vedere psihologic. La vârsta acestor jucători apare un mare impediment şi anume factorul emoţional, impactul pe care îl poate avea Liga 1 asupra lui. Este bine însă că progresul a fost succesiv, de la Liga a III-a la Liga 1. Nu au intrat direct în luptă. Au crescut de la simplu la complex, iar acest lucru este un aspect important, dar în acelaşi timp consider că trebuie lucrat sub aspect emoţional şi al relaţiilor de grup, pentru că este unul în formare.

Sursa: TelegrafOnline.ro (Sorin TEODOREANU)