Psihoterapia in tratamentul bolnavilor de cancer

Diagnosticul de cancer, indiferent de natura acestuia, de varsta sau de structura psihica a  persoanei care primeste vestea, are un impact emotional devastator. In general socul primirii unei astfel de verdict declanseaza comportamente negative, disfunctionale, de cele mai multe ori, persoana in  cauza izolandu-se, uneori refuzand sa ia in calcul un astfel de diagnostic, refuzand contactul cu alte persoane, de cele mai multe ori, chiar si cu cele apropiate, prieteni sau membri ai familie, din dorinta de a ii proteja emotional.  In momentul respectiv se declanseaza o lupta interna intensa, persoana isi cauta puncte de sprijin in lupta pentru supravietuire, viata persoanei in cauza restructurandu-se radical.

Rolul psihoterapiei in tratamentul bolnavilor de cancer

Diagnosticul de cancer este unul teribil de invalidant, din toate punctele de vedere. Profesional, persoana este retrasa de pe scena, dinamica relatiilor sociale sufera modificari semnificative, preocuparile si prioritatile se schimba, iar persoana afectata se va simti izolata. Durata reacomodarii cu noul stil de viata este variabila, de la o presoana la alta, in functie de mai multe variabile, varsta persoanei,  gradul de motivare, capacitatea de integrare si adaptare a persoanei la noul context. De asemenea este foarte importanta capacitatea organismului de refacere si regenerare in urma interventiei chirurgicale.

In ceea ce priveste confruntarea cu diagnosticul de cancer, se recomanda pacientilor sa constientizeze amploarea situatiei. Fuga de problema, negarea sau declansarea conflictelor emotionale raportate la diagnostic in sine, reprezinta etape firesti in aceasta conjuctura, dar aceste comportamente nu fac altceva decat sa ingreuneze situatia si sa diminueze perspectiva insanatosirii. Persoana in cauza trebuie sa accepte si sa stie pentru ce si cu ce trebuie sa lupte. Acceptarea unei probleme reprezinta strategia cea mai eficienta in vederea solutionarii acesteia. Pacientul trebuie sa cunoasca anvergura situatiei pentru a-si activa resursele, direct proportional cu gradul de dificultate al situatiei.

Un element extrem de important in acest demers curativ il reprezinta familia si persoanele apropiate. Acestia sunt cei care au acces in sfera intima a pacientului, oferindu-i suport afectiv si motivational in lupta cu suferinta. In acest demers, este esential ca persoana diagnosticata sa aiba o dispozitie pozitiva,  sa nu se resemneze cu situatia si sa nu abandoneze lupta, sa fie optimista, sa gasesca motive reale pentru a invinge si depasi contextul, sa creada in perspectivele vindecarii si sa vada ce este dincolo de momentul prezent. Toate aceste variabile contribuie decisiv si de multe ori accelereaza procesul vindecarii.

In ceea ce priveste nevoia acordarii asistentei psihologice,  se recomanda prezenta in viata persoanei afectate a unui specialist cu ajutorul caruia sa lucreze pentru exteriorizarea emotiilor negative asociate cu suferinta, sa redobandeasca echilibrul emotional, atat de necesar in cazul confruntarii cu astfel situatii afectogene, si in acelasi timp, prin tehnici si procedee specifice, sa ii acorde sprijinul necesar in identificarea si accesarea resurselor in perspectiva luptei cu suferinta. Este important de stiut, ca de cele mai multe ori, mai ales in urma interventiilor chirurgicale, persoana in cauza se confrunta cu dezechilibre emotionale majore, asociate sindromului depresiv postraumatic, anxietate, atacuri de panica, tulburari de somn, tensiune sau stari dispozitionale.
Cu ajutor psihologic de specialitate, pacientul este ajutat sa isi recapete increderea in sine si sa redescopere cu pasi mici, dar siguri, acele comportamente pozitive menite sa contribuie decisiv in ameliorarea situatiei.

Psihoterapia contribuie decisiv la reechilibrarea din punct de vedere afectiv-emotional a pacientului si il ajuta in lupta cu suferinta. Doar in acest context, pacientul va gasi resursele necesare depasirii obstacolelor, va avea puterea de a lupta, va gasi solutii si isi va seta obiective optimiste.
Rolul psihoterapeutului trebuie sa fie unul activ, atat inaintea interventie chirurgicale, cat si dupa efectuarea acesteia, chiar in situatiile in care acesta se soldeaza cu succes. Acesta trebuie sa fie un element de suport permanent in viata persoanei afectate, contribuind in mod semnificativ la optimizarea dispozitie afective.

Psihoterapeut Andreas Hniatiuc