Rolul terapeutic al animalelor de companie in viata persoanelor de varsta a treia

Implicarea  in viata noastra  a unui animal de companie reprezinta un demers pozitiv, daca privim lucrurile prin prisma beneficiilor pe care acesta le aduce. Beneficiile pe care le asigura simpla prezenta a unui animal in viata noastra difera de la o etapa de varsta la alta. Daca pentru un copil, prezenta acestuia creste responsabilitatea, abilitatile de exprimare a emotiilor sau de socializare, in cazul unei persoane de varsta a treia prezenta partenerului necuvantator prezinta beneficii de alta natura. 

Una dintre cele mai puternice frici ale omenirii este teama de singuratate. Aceasta se instaleaza in perioada copilariei si pe masura ce avansam in varsta, devine tot mai mare, influentandu-ne calitatea vietii. Atunci cand ajungem la varsta a treia, principala noastra frica este aceea de a nu ramane singuri. Ne sperie gandul ca nu am avea cu cine sa comunicam, cu cine sa ne impartim timpul si nevoile sau ca nu am avea cui sa oferim trairile si emotiile noastre. Din aceasta cauza, persoanele ajunse la varsta a treia simt adesea nevoia implicarii in viata lor a unui animal de companie care sa le aline clipele in care se simt singuri sau cand doresc sa comunice cu cineva. Batranii intra foarte usor in relatie cu animalul de companie, intrucat acesta este vazut ca un partener de viata cu drepturi egale, pe care il investesc cu emotie si interes.

La nivel comportamental si emotional, cainele sau pisica, de exemplu, sunt animale active, dinamice care prin activismul si energia caracteristica ii scot pe batrani din monotonia si rutina vietii de zi cu zi. Batranetea coincide cu retragerea  persoanei din sfera profesionala si sociala, restrangerea relatiilor sociale la un numar mult mai mic de persoane, reorientarea intereselor spre alte activitati si preocupari, specifice varstei. In plus, persoanele ajunse la aceasta varsta trebuie sa lupte cu o serie de stereotipuri negative sau prejudecati legate de aceasta perioada a vietii. In acest context, stapanii in varsta vor aloca timp si interes educarii sau ingrijirii animalului de companie. De asemenea, nu va fi neglijat nici programul alocat plimbarilor, timpului de joaca sau alimentatiei animalului.

Includerea nevoilor animalului pe agenda personala reprezinta un atu in antrenarea functiilor mnezice, a gradului de implicare si responsabilitate, prioritar devenind interesul pentru celalalt, nevoia de protectie si confort pe care stapanii se straduiesc sa o asigure animalutului. De asemenea, in cazul persoalelor singure, animalul de companie este perceput ca fiind singurul punct de sprijin in echilibrarea afectiv-emotionala a persoanei in cauza. Acesta devine obiectul central al exprimarii emotiilor persoanei in varsta, dezvoltandu-si capacitatea empatica si tehnicile de comunicare non-verbala.

Animalul de companie reprezinta atat punct de sprijin in echilibrarea emotionala a celor in varsta, cat si partenerul perfect pentru momentele de activism fizic. Atunci cand o persoana in varsta isi imparte zilele cu un caine, de exemplu, nevoia animalului de a fi scos la plimbare reprezinta pretextul ideal pentru ca si stapanul sa faca miscare. Activitatea fizica la batrani are un rol tonifiant, impiedicand comportamentele sedentare si prelungind speranta de viata. In acest context, iesirile in aer liber alaturi de prietenul necuvantator reprezinta contextul perfect pentru o viata activa chiar si la batranete.

Un alt aspect legat de rolul animalului de companie in viata batranilor este cel legat de suportul pe care il ofera acestia persoanelor cu handicap (handicap locomotor sau de vedere ). In aceste situatii, animalul devine partenerul de incredere al persoanei in cauza, de multe ori, in situatii speciale, batranii nevazatori ajungand chiar sa fie asistati de caini special antrenati si dresati pentru a oferi sprijinul celor aflati in dificultate. In anumite cazuri, rolul terapeutic al animalelor in viata varstnicilor este atat de evident, incat in anumite centre pentru batrani s-a aplelat la cooptarea animalelor domestice in viata batranilor. Cainii, pisicile sau poneii si-au gasit locul in cadrul acestor  centre, asigurandu-le celor in varsta o viata mai frumoasa.

Psihoterapeut Andreas Hniatiuc

Articol publicat in https://www.animalzoo.ro/