Tu chiar stii ce e in mintea ta? Care este granita intre suspiciune si paranoia – sfaturile medicilor despre cum identificam aceste tulburari

Suspiciozitatea neintemeiata, tendinta de a-i invinui pe altii pentru propriile probleme, gelozia patologica si incercarea constanta de a controla comportamentul si relatiile cu cei din jur, predispozitia de a se considera permanent nedreptatit sau abuzat si nevoia uriasa de auto-suficienta si independenta sunt doar cateva indicii ca avem de-a face cu personalitati de tip paranoid. Sunt oameni care au permanent indoieli cu privire la credibilitatea sau loialitatea prietenilor, colegilor de serviciu, partenerilor de afaceri ori la fidelitatea sotiei/sotului sau iubitei ori iubitului si care sunt intr-o continua cursa de cautare a dovezilor care sa confirme aceste scenarii. Cand aceste tendinte nu sunt justificate, cu siguranta vorbim de paranoia.

“Exista personalitati care prezinta constant o tendinta nemotivata in realitate, de a percepe actiunile celorlalti oamenii ca fiind deliberat amenintatoare sau umilitoare. Neincrederea si suspiciozitatea ca trasaturi constante de functionare sunt carcteristici de baza ale personalitatii de tip paranoid. In formele severe, aceasta tulburare de personalitate poate pierde contactul cu realitatea (episoade tranzitorii de gandire deliranta in situatii de stres), iar aceste manifestari de tip psihotic perturba semnificativ functionarea normala a persoanei”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Cum recunoastem personalitatea de tip paranoid

Ca sa ne dam seama ca avem de-a face cu oameni care sufera de tulburari paranoide, nu trebuie decat sa fim atenti la cateva aspecte. In viata de zi cu zi, intâlnim doua mari categorii de oameni care functioneaza in sistemul personalitatii de tip paranoid: indivizii suspiciosi, ascunsi si limitati in gandire si comportament si indivizii rigizi, aroganti, agresivi si megalomani.

“In relatiile interumane, exista o lista de indicii care pot evidentia prezenta acestui tip de personalitate: vigilenta permanenta legata de posibile amenintari sau prejudicii; tendinta de a-i invinui pe altii pentru propriile esecuri sau probleme si de a se considera constant nedreptatit sau abuzat; tendinta de a cauta cu obstinatie <dovezi> care sa-i confirme asteptarile negative in privinta celorlalti, identificând in permanenta “motive ascunse” pentru evenimente si situatii de relationare obisnuite; conflicte repetate cu autoritatile; rigiditate si inflexibilitate in gandire si evalaurea realitatii exterioare; tendinta de a fi irascibil si certaret, de a contraataca rapid cand se simte amenintat sau evaluat negativ; incapacitatea de a se relaxa, in prezenta celorlalti”, explica Ionut Ghiugan.

Psihologul aminteste ca facand parte din lista de trasaturi caracteristice acestei tulburari si gelozia patologica si incercarea constanta de a controla comportamanetul si realitatile interpersonale, incapacitatea de a detecta umorul unor situatii sau contexte de viata, o nevoie neobisnuit de puternica de auto-suficienta si de independenta, dispretul si lipsa de empatie pentru cei pe care ii evalueaza slabi sau inferiori; dificultatea majora de a-si exprima emotiile si sentimentele, caldura si afectiunea in relatiile interumane.

Care este limita intre o suspiciune intemeiata, fireasca si paranoia

Persoanele care au astfel de tulburari sunt intr-o permanenta cautare a „dovezilor” de confirmare a propriilor banuieli, iar in cazul lor, argumentele logice n-au nicio valore. Procesele de gandire si de atentie sunt selective si orientate spre a demonstra propriul rationament paranoic.

“Suspiciozitatea si neincrederea <<intemeiata>>, normala si adaptativa este consecinta unor experiente negative anterioare si este intotdeaua contextualizata la persoane sau situatii care au produs aceasta traire. In cazul personalitatii de tip paranoid, suspiciozitatea nu este ocazionala, ci cronica si permanenta, este un stil de gandire si cognitie dezaptativ. Gandirea suspicoasa a paranoicului nu este realista. Este o gandire de tip rigid, preocupata nu sa adapteze persoana la realitatea exterioara, ci doar sa confirme propriile convingeri si presupuneri: oamenii sunt rai si inseala; daca au ocazia te ataca; in viata iti va fi bine doar daca nu lasi garda jos”, explica Ionut Ghiugan.

Cum ar trebui sa ne comportam cu o persoana cu o astel de tulburare?

Cand cei dragi tie manifesta astfel de tulburari, te poti simti, la rindul tau nedreptatit. Iar cand e vorba de partenerul de viata, lucrurile par si mai complicate. Stabilirea unei relatii si mentinerea acesteia este in mod evident dificila si presupune rabdare si tact.

“In aceste conditii, este bine sa tinem cont de mai multe aspecte. In primul rand, personalitatea de tip paranoid nu acorda atentie argumentelor rationale, decat pentru a gasi si confirma ipotezele sale dezaptative. Incercarea de a convinge bazandu-ne pe logica, se loveste de un zid si nu produce efectul dorit, ci efectul invers (amplifica neincrederea si suspiciozitatea). Persoanele cu astfel de tulburari nu acorda atentie faptelor noi sau ulterioare care pot clarifica situatiile problema. Cea mai eficienta abordare de a relationa cu acest tip de personalitate, este sa acceptam in mod deschis lipsa de incredere a acesteia, iar apoi sa demonstram treptat ca suntem demni de incredere, prin propriile noastre actiuni si comportamente”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Lipsa de afectiune a parintilor le poate dezvolta copiilor personalitati paranoide

“Nu putem explica formarea acestei personalitati decât intr-un context multidimensional, prin prezenta unor factori biologici, psihologici si sociali in mediul de dezvoltare a viitorului adult. Cu toate acestea, consideram ca un factor extrem de important si decisiv il reprezinta mediul familial – educational si emotional in care s-au pus bazele personalitatii copilului. Lipsa fundamentala de incredere este rezultatul comportamentului gresit al parintilor si lipsei lor de afectiune constanta fata de propriul copil”, mai spune Ionut Ghiugan.

Problemele copilariei, lipsa de afectiune si reactiile nedrepte venite din partea parintilor contribuie intr-o mare masura la transformarea copiilor in adulti cu personalitati paranoide.

“Copilul invata sa se astepte ca ceilalti sa-l trateze cu sadism, sa fie vigilent la orice semn de pericol si sa se pregateasca in permanenta sa reactioneze la un posibil pericol. Reactiile negative si ostile venite din partea celor care ar fi trebuit sa-l iubeasca si sa-l ocroteasca, formeaza un adult ostil, izolat social, lipsit de incredere in oameni si care traieste in permanenta teama de a fi pedepsit si controlat de ceilalti”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro