Tulburarea de personalitate schizotipala

„Oamenii sunt singuri deoarece construiesc ziduri in loc de poduri”

Cei care se inscriu in aceasta tulburare de personalitate sunt prin excelenta persoane introverte care traiesc intr-o lume interioara, detasati de exterior si de lumea reala. Lipsa prietenilor, suspiciunea exagerata sau distorsiunile cognitive (convingerea ca se vorbeste despre ei sau ceilalti oameni ii doresc raul), anxietatea si disconfortul semnificativ in situatii sociale, comportamentul ciudat sau bizar, sunt simptome vizibile si caracterisitice ale tulburarii de personalitate schizotipale.

Trasaturi esentiale ale tulburarii de personalitate schizotipale (George Ionescu; 1997)

• Excentricitati in comportament si in modul de prezentare (comportamentul expresiv ca si aspectul vestimentar prezinta un aspect particular si nu rareori bizar);
• Rezonanta afectiva redusa (capacitatea redusa de raspuns la situatii emotionale intense, stresante, la frustrare sau situatii psihotraumatizante);
• Relationare slaba in plan social (sociofobie si absenta prietenilor sau persoanelor apropiate cu care sa stabileasca relatii si legaturi apropiate);
• Convingerea sau ideatia dominanta ca poseda insusiri sau capacitati rare, particulare (clarviziune, capacitatea de premonitie, telepatie sau superstitie; la copii si adolescenti, fantezii si preocupari bizare);
• Experiente perceptive insolite, incluzand iluzii corporale;
• Gandire si limbaj bizar (limbaj vag, circumstantial, metaforic, supraelaborat sau stereotip);
• Suspiciozitate sau ideatie paranoica;
• Anxietate sociala excesiva, care nu scade o data cu familiarizarea, fiind asociata mai curand cu temeri paranoide, decat cu judecati negative despre sine;
• Episoade psihotice tranzitorii, de foarte scurta durata, minute sau ore (iluzii, halucinatii predominant auditive, idei prevalente sau delirante).

Functionarea personalitatii schizotipale in plan personal si socio-profesional

Prezenta in sine a acestei tulburari de personalitate nu presupune obligatoriu o invalidare functionala semnificativa, insa complicatiile care sunt asociate cu aceasta (suicid, episoadele psihotice scurte, depresia, tulburarea deliranta, tulburarea schizofreniforma si chiar schizofrenia) pot sa determine disfunctii semnificative in viata profesionala si sociofamiliala.In profesii care presupun munca in echipa sau interactiunea cu ceilalti, personalitatea schizotipala functioneaza foarte dificil, in principal datorita irationalitatii sale (excentricitate, credinte ciudate, perceptii distorsionate).

Tulburarea de personalitate schizotipala poate fi evidentiata inca din copilarie sau adolescenta

In istoricul de dezvoltare a acestor personalitati, apar experiente tipurii de intimidare, respingere sau abuz. Aceste episoade de persecutie dezvolta credinte neobisnuite si dezaptative: gandire magica, suspiciune exagerata, idei de referinta sau halucinatii. Pentru a compensa aceste credite („sunt diferit”, „sunt rau sau anormal”) personalitatea schizotipala in formare, adopta comportamente si strategii de tipul: vigilenta exagerata si refuzul de a avea incredere in oameni.

Legaturi si asemanari

Schizofrenia. Se considera ca personalitatea schizotipala constituie personalitatea “premorbida” a schizofreniei. Multi bolnavi considerati a fi suferit de schizofrenie aveau de fapt o tulburare schizotipala a personalitatii, manifestarile lor clinice nefiind de fapt decat exacerbari ale personalitatii schizotipale (Kaplan, 1994). In cazul schizofreniei manifestarile psihotice sunt de amploare si persitente, spre deosebire de episoadele psihotice din tulburarea schizotipala, care sunt rare si de scurta durata.

Tulburarea deliranta se distinge de tulburarea schizotipala prin existenta unei ideatii delirante de obicei sistematizata si axata pe o tema pe care persoana o sustine si o argumenteaza cu o forta persuasiva.

Depresia majora. Anularea interesului si a placerii, elemente definitorii ale depresiei se manifesta diferit in tulburarea schizotipala. Introversia, distantarea de lume si viata a schizotipalului nu poate fi confundata cu amploarea si intensitatea episoadelor caracteristice depresiei. Depresia majora cu manifestari psihotice se caracterizeaza prin ideatie deliranta relativ persistenta, dar nu prezinta caracterul extravagant sau ciudat intalnit in tulbularea schizotipala.

Tulburarea de personalitate schizoida. Exista o serie de asemanari intre cele doua tulburari, ambele caracterizandu-se prin evitarea relatiilor interpersonale, dar personalitatea schizoipala prezinta si simptome psihotice si caracteristici de comportament pronuntate (ciudatenii, excentricitate, caracter bizar).

Tulburarea evitanta a personalitatii. Slaba relationale si dificultatile interpersonale sunt elementele comune ale acestor doua tulburari. Personalitatea schizotipala prin modul sau de structurare nu simte nevoia de apropiere fata de ceilalti, in timp ce evitantul isi doreste acest lucru, insa teama obsesionala de a fi inadecvat sau respins il opreste sa initieze legaturi interpersonale.

Tulburarea paranoida a personalitatii. Suspiciozitatea si neincrederea sunt trasaturi comune pentru cele doua structuri de personalitate, care determina distantare si rezerva in relatie cu ceilalti. Personalitatea paranoida, ajunge la acest tip de comportament in urma convingerii sale privind superioritatea sa si desconsiderarea celorlati oameni. Personalitatiile paranoide sunt persoane care “stiu ce vor” fiind orientate catre succes si autoafirmare, in tip ce schizotipalul este orientat catre o lume interioara a fanteziilor nerealiste, fiind caracterizat ca individ ce “nu stie ce vrea” sau care “nu stie pe ce lume traieste”.

Tulburarea borderline a personalitatii. Izolarea sociala este elementul comun. Pentru schizotipal aceasta trasatura este insa primara si formeaza nucleul personalitatii sale, in timp ce pentru borderline aceasta manifestare este doar o consecinta episodica a esecului inregistrat in relatia cu ceilalti oameni.

Tulburarea de personalitate narcisistica. Indivizii cu aceasta tulburare pot prezenta suspiciozitate sau izolare sociala, dar aceste caracteristici deriva in primul rand din teama de a nu fi relevate in relatiile cu ceilalti oameni imperfectiunile sau deficientele sale.

Tratamentul tulburarii de personalitate schizotipale

In abordarea psihoterapeutica a tulburarii de personalitate schizotipala, o atentie deosebita trebuie acordata formarii aliantei terapeutice si mentinerii acesteia pe intreg parcursul interventei. Neincrederea, teama de a fi judecat sau ridiculizat sunt obstacole reale ce pot influenta negativ sau intrerupe procesul terapeutic si obtinerea unor rezultate pozitive. Rabdarea, grija si discretia sunt elemente cardinale ale relatiei psihoterapeut – client.

Psihoterapia personalitatii schizotiplale (Aaron T.Beck; 2011) este centrata pe atingerea urmatoarelor obiective:

• Reducerea anxietatii. Anxietatea sociala nu provine dintr-o teama de evaluare sau o imagine de sine negativa, ci este rezultatul suspiciunii excesive si paranoiei.
• Modificarea convingerilor paranoide. Prezenta acestor convingeri disfunctionale (“ceilalti oameni sunt fiinte periculoase si nedemne de incredere”) mineaza relatiile interpersonale si-l impiedica pe individ sa experimenteze comportamente adaptative in contexte sociale.
• Rezolvarea problemelor legate de stigmatizare. Dupa depasirea problemelor legate de anxietatea sociala si convingerile paranoide, terapia se orienteaza spre formarea unei imagini de sine pozitive si neutralizarea credintelor negative legate de sine (“sunt diferit”; “sunt o persoana anormala”)

Psihoterapeut Ionut Ghiugan