Cauzele Depresie – O imagine de sine negativa ne condamna la depresie

Nicio alta problema de natura psihologica nu aduce omului mai multa suferinta ca depresia. Tulburarea depresiva, ale carei cauze trebuie cautate in ambianta primilor ani de viata, in conflictele si pierderile din relatiile interpersonale si nu numai, duce frecvent la destramarea multor familii, la scaderea pana la anulare a randamentului profesional, la chinuri psihice si fizice si, uneori, la moarte din cauza suicidului.

“Ar fi absolut neobisnuit ca cineva sa spuna ca nu a fost niciodata trist sau ca nu a avut momente in care si-a pierdut energia si interesul pentru anumite activitati ale vietii cotidiene. Fluctuatiile in starea afectiva sunt fenomene normale ale vietii noastre psihice, care ne ajuta sa realizam ca ceva lipseste din viata noastra si ca ar trebui sa schimbam unele lucruri, sa luam anumite decizii importante. Depresia este insa o tulburare mult mai severa decat asemenea modificari normale in starile afective”, explica, pentru “Adevarul”, psihologul Ionut Ghiugan.

Cine sufera de depresie. Specialistii au inclus depresia in categoria tulburarilor afective, tulburari ce au ca element predominant o perturbare de dispozitie.

“Depresia nu este o tulburare emotionala care afecteaza persoanele <nebune>, <slabe> sau <dezechilibrate>. Depresia este un fenomen foarte des intalnit si, alaturi de anxietate (tulburare care apare mai des decat depresia), reprezinta tulburarea emotionala cea mai frecventa. Toti oamenii pot traversa momente dificile in viata atunci cand se confrunta cu un eveniment stresant major, cand pierd ceva important in viata lor, cand traverseaza perioade de inactivitate sau izolare sociala. In astfel de situatii, persoana traieste emotii negative (tristete, frica, furie), are dificultati in a se bucura de momentele obisnuite ale existentei, interesul pentru exterior se reduce si apar dificultati majore in a lua decizii si a depasi situatii problema”, mai spune specialistul.

Femeile sunt educate de la varste fragede spre a deveni neajutorate si dependente. Depresia afecteaza intr-o masura mai mare femeile. Potrivit statisticilor referitoare la aceasta tulburare, un sfert din populatia feminina a lumii si doar cca. 12% din cea masculina se confrunta, de-a lungul vietii, cu un episod depresiv major.

“Sansele recaderii intr-un al doilea episod depresiv sunt ridicate. In general, femeile sunt mai vulnerabile in fata acestei tulburari emotionale pentru ca sunt mai predispuse sa-si recunoasca deschis sentimentele negative, in timp ce barbatii poarta o masca sau isi ascund depresia in spatele altor probleme (de ex. abuzul de alcool si droguri). In plus, femeile sunt educate de la varste fragede spre a deveni neajutorate si dependente, iar reusitele lor sunt deseori neluate in seama si insuficient valorizate. Depresia este o tulburare emotionala care ne poate afecta pe toti atunci cand traversam momente intense de stres, cand mentinem relatii interpersonale care ne invalideaza propria imagine de sine, cand ne lipsesc abilitatile personale sau nu folosim adecvat mecanismele de aparare si adaptare.”, mai spune Ionut Ghiugan.

Care sunt cauzele depresiei. Ambianta din primii ani de viata conteaza intr-o proportie covarsitoare. Tulburarea depresiva este rezultatul interactiunii unor factori biologici, psihologici sociali si nu numai. Practic, nu exista un singur factor care declanseaza depresia.

“Depresia este determinata de mai multi factori: biochimici, interpersonali, comportamentali si cognitivi. Exista situatii cand simptomele sunt declansate si mentinute de prezenta unui singur factor sau in alte cazuri de combinarea acestora. Factorii biochimici pot include predispozitia genetica a familiei sau biochimia actuala a creierului. Majoritatea studiilor familiale au aratat ca parintii, fratii si copiii persoanelor diagnosticate cu depresie severa, au un risc mai ridicat cu 10-15 % de a dezvolta o tulburare afectiva, in comparatie cu populatia generala unde riscul este de 1-2%”, explica renumitul psiholog.

Moartea in copilarie a mamei, a tatalui sau a unui frate, mai ales cand decesul a survenit inaintea implinirii varstei de 11 ani de catre copil, divortul parintilor si abandonul fac parte din evenimente negative stresante cel mai frecvent asociate depresiei.

“Ambianta din primii ani de viata este foarte importanta. Exista studii care arata faptul ca privarea in copilarie de afectiunea materna, prin separarea sau pierderea mamei, predispune la tulburari depresive in viata adulta. Unele persoane depresive isi amintesc despre parintii lor ca ar fi fost mai nepasatori sau hiperprotectori”, explica Ionut Ghiugan.

De asemenea, un copil abuzat fizic sau sexual in copilarie risca, intr-o masura foarte mare, sa devina un adult depresiv. In categoria evenimentelor de viata stresante pe fondul carora se poate instala depresia sunt si tensiunile din relatiile cu ceilalti.

“Conflictele si pierderile din relatiile interpersonale determina un nivel ridicat de stres si pot fi, de asemenea, factori cauzatori ai depresiei. Vorbim de conflicte interpersonale intense (in colectivul de munca, familie, relatia de cuplu, etc.), pierderi semnificative (pierderea locului de munca, a prietenilor, despartirea de partenerul de cuplu, etc.), pierderea unei persoane dragi (tristetea, sentimentul de gol, niveluri scazute de energie) si pierderea interesului sunt reactii normale in conditii de doliu. De asemenea, furia si anxietatea pot fi o parte normala a procesului de doliu. Depresia difera de procesul de doliu prin faptul ca dureaza mai mult si poate include auto-critica, disperarea si lipsa sperantei)”, explica specialistul.

Inactivitatea poate declansa si mentine depresia. Tulburarea depresiva poate fi, de asemenea, cauzata de anumiti factori comportamentali ce determina scaderea numarului de evenimente pozitive/placute ale existentei.

“In aceasta categorie intra diminuarea comportamentelor recompensatorii. Retragerea din activitati stimulative si recompensante, cum ar fi munca eficienta/productiva, interactiunile sociale pozitive, activitate fizica sau recreere si inlocuirea acestora cu activitati pasive si nerecompensatorii (de exemplu, statul in pat, uitatul la televizor, concentrarea mentala intensa asupra problemelor, nevoia de a se plange familiei sau prietenilor, etc.) determina inactivitate, retragere si izolare, factori importanti in declansarea si mentinerea depresiei”, precizeaza specialistul.

Utilizarea auto-pedepsei mentine o imagine de sine negativa si contribuie semnificativ la adancirea problemelor. Tot in categoria factorilor comportamentali responsabili de scaderea numarului de evenimente pozitive intra si lipsa autorecompensei.

“Multe persoane depresive se considera lipsite de valoare si in consecinta considera ca nu ar trebui sa-si fac niciodata complimente sau sa se recompenseze prin comportamente pozitive (de ex., rareori reusesc sa isi faca complimente, ezita sa cheltuiasca bani pentru propria lor persoana, renunta la proprile hobby-uri si interese). Utilizarea auto-pedepsei mentine o imagine de sine negativa si contribuie semnificativ la adancirea problemelor”, precizeza renumitul psiholog.

Deficientele legate de abilitatile sociale sau de rezolvare de probleme sunt de asemenea factori comportamentali ce duc la depresie prin acelasi algoritm.

“Persoanele depresive pot avea probleme de asertivitate, in mentinerea relatiilor de prietenie, in rezolvarea problemelor cu partenerul de cuplu, cu familia, cu prietenii sau colegii de serviciu. Deoarece acestor persoane le lipsesc aceste abilitati, fie nu le folosesc, ele au mai multe conflicte interpersonale si mai putine oportunitati de a efectua comportamente recompensatorii”, explica Ionut Ghiugan.

Tot in categoria factorilor comportamentali ce duc la tulburari depresive, psihologii amintesc si situatii de pedeapsa continua.

“In multe cazuri, persoanele depresive mentin relatii interpersonale cu persoane care le critica sau le ranesc in diverse forme. In aceste situatii, nu numai ca nu primesc recompense dar, mai mult, sunt invalidate si respinse de catre ceilalti. Se formeaza astfel un context de neajutorare si lipsa de solutii pozitive”, precizeaza Ionut Ghiugan.

O imagine de sine negativa ne condamna la depresie. Cauzele tulburarii depresive nu se rezuma la cele enumerate. Factorii cognitivi, spre exemplu, reprezentati de diverse stiluri de gandire distorsionate si dezadaptative, duc de multe ori, la depresie.

“Factori cognitivi pot determina ganduri automate disfunctionale. Acestea apar spontan si reflecta perceptii distorsionate despre propria persoana sau contextul de viata al acesteia. Aceste ganduri difunctionale sunt asociate cu emotii sau sentimente negative cum ar fi tristetea, anxietatea, furia si disperarea. Cateva exemple de ganduri negative: <sunt un ratat> / <voi fi respins> / <nu suport sa imi fie teama> / <nu reusesc sa fac nimic > / <nimic nu imi face placere> / <nmic nu mai ma poate ajuta>”, mai spune psihologul.

Specialistul aminteste aici si de imaginea de sine negativa: “Persoanele depresive deseori se concentreaza pe neajunsurile lor, exagerandu-le, totodata reducand importanta trasaturilor pozitive pe care le au. De exemplu, asemenea persoane pot crede ca sunt imposibil de iubit, sunt rele, urate, proaste sau slabe”.

In plan social, costurile tulburarii depresive sunt imense. In cultura occidentala, depresia este considerata cea mai intalnita tulburare psihica, incidenta acesteia aflandu-se in crestere, conform statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii. “Datele sustin faptul ca depresia reprezinta o cauza majora a suferintelor si dizabilitatilor umane. Costurile tulburarii depresive sunt foarte ridicate in plan social, depresia contribuind la destramarea multor familii, la scaderea pana la anulare a randamentului profesional, la suferinta psihica si fizica si la pierderea de vieti omenesti din cauza suicidului”, spune renumitul psiholog.

Persoanele ce sufera de depresie traiesc intens manifestarile specifice acestei tulburari grele, ceea ce conduce la o deteriorare semnificativa a functionarii sale sociale, profesionale, familiale si nu numai.

“Depresia prezinta o rata inalta a comorbiditatii, ea coexistand adesea impreuna cu alte tulburari medicale sau psihologice, cum ar fi: anxietatea, abuzul de substante, tulburari ale conduitei alimentare, tulburari ale personalitatii sau boli somatice”, arata Ionut Ghiugan.

Cum se trateaza aceasta tulburare. Evaluarea, atat din punct de vedere medical, cat si psihologic, este primul pas in ameliorarea suferintelor asociate acestei tulburari.

“In functie de simptomele manifestate, de intensitatea, frecventa sau particularitatile individuale ale persoanei in cauza, se ia decizia continuarii tratamentului in urmatoarele directii: tratament medicamentos sau interventie psihoterapeutica. De obicei, aceste doua abordari trebuie combinate, intrucat impreuna, conduc la cele mai bune rezultate. Pe plan somatic, o modalitate de vindecare este tratamentul medicamentos bazat pe antidepresive”, mai spune Ionut Ghiugan.

Psihoterapia poate da sau nu rezultate, insa abilitatile psihoterapeutului sunt decisive. “Tratamentul psihoterapeutic prezinta la randul sau o serie de avantaje si dezavantaje. Avantajele se refera la faptul ca psihoterpia ajuta la formarea unor abilitati si deprinderi de viata, la dezvoltarea personal, si are o rata scazuta a recaderilor. Dezavantajul utilizarii tehnicilor de psihoterapie se refera la rolul important jucat de experienta si abilitatile terapeutului, la intervalul relativ lung in care apar remisiunea simptomelor, mai ales a celor neurovegetative (tulburari de somn, tulburari ale conduitei alimentare, cresteri sau scaderi in greutate), precum si efectele psihologice secundare ce ar putea deriva in urma expunerii la o anumita conceptie teoretica sau filozofica a terapeutului”, incheie Ionut Ghiugan, care precizeaza, totodata, ca psihoterapia nu se rezuma la solutionarea problemei prezente, ci implica si formarea, la client, a unor abilitati si deprinderi generale de rezolvare de problemelor care sa permita reducerea simptomelor si prevenirea reaparitiei acestora.

Articol publicat în: www.adevarul.ro