Artistii care „mor“ pe scena

Cu riscul de a cadea in penibil si in ciuda varstei inaintate, marii artisti detesta ideea retragerii. Sa fie o lupta la nivel social si moral, virtutea inertiei sau o nevoie materiala?

O viata traita pe scena, intr-un carusel al succeselor si al esecurilor, la capatul careia, din varful lumii, te intrebi: ce anume te face sa mergi mai departe? Asa poate fi descrisa cariera unor artisti precum Bob Dylan, Mick Jagger sau Radu Beligan, veterani ai divertismentului ce-au ajuns sa umple stadioanele cu spectatori care nu au venit sa vada nu un concert, ci un artist. Un om pe care il admira dintotdeauna, fara ca macar sa-l fi cunoscut vreodata. In mod firesc, ne intrebam care este secretul longevitatii lor.

Psihologul Ionut Ghiugan crede ca nu exista o singura explicatie, caci personalitatea si destinul fiecarui artist sunt unice si este normal ca situatiile din viata sa difere:

„Unii artisti isi continua activitatea profesionala pentru a-si putea asigura existenta si traiul zilnic (este bine cunoscuta situatia financiara-limita a multora dintre ei), altii pentru a pastra relatia cu publicul si scena (aceste elemente fiind considerate valori absolute care dau sens vietii lor).“

Identificarea cu propria munca si sacrificiile facute pentru performanta nu vin de la sine. Acestea sunt alegeri pe care artistii le fac si altfel stau lucrurile cand vine vorba despre retragere.

„A renunta la scena echivaleaza, in plan emotional si psihologic, cu a renunta la propria identitate si viata. In multe situatii nu putem vorbi de un refuz constient, ci de imposibilitatea de a face diferenta intre performanta trecuta si cea prezenta, pe fondul unor deteriorari specifice varstei, a obisnuintei si rutinei unui anumit stil de viata sau a lipsei unor alternative in plan personal si familial, care sa ofere vietii sens si echilibru“, a completat Ionut Ghiugan.

Articol publicat în: www.adevarul.ro