Depresie
0Depresia – simptome si tratament
Depresia face parte din categoria tulburarilor afective, ce au ca element predominant o perturbare de dispozitie.
Acest tip de tulburare se regaseste in trei forme: Depresia majora, Tulburarea distimica si Tulburarea depresiva fara alta specificatie.
Putem vorbi despre Depresie Majora, atunci cand o persoana manifesta unul sau mai multe episoade de depresie intr-un interval de cel putin 2 saptamani, in care isi pierde interesul sau placerea pentru aproape toate activitatile obisnuite.
Intr-o astfel de stare, dispozitia este descrisa adesea ca fiind trista, disperata, sau lipsita de chef. La unele persoane care se afla in aceasta stare, sau care declara ca nu mai traiesc sentimente, emotii, prezenta dispozitiei depresive poate fi identificata din expresia faciala sau din conduita. Pierderea interesului sau placerii este aproape intotdeauna prezenta intr-un grad mai mult sau mai putin intens. Persoanele in cauza relateaza ca sunt mai putin atrase de pasiunile detinute, membrii familiei observa adesea retragerea sociala sau neglijarea activitatilor placute. De regula, apetitul este redus, unele persoane ajungand sa se forteze pentru a manca, sau pot ajunge in extrema cealalta in care sa doreasca intr-un mod compulsiv anumite alimente, ca de exemplu: dulciurile. Atunci cand modificarile de apetit sunt severe, poate fi observata fie o pierdere a greutatii, fie luarea in greutate.
De asemenea, atunci cand vorbim despre depresia majora, persoanele in cauza se confrunta si cu perturbari ale somnului, cea mai comuna fiind insomnia. Mai rar, oamenii pot prezenta hipersomnie, sub forma unor episoade prelungite de somn noaptea sau a unei cresteri a duratei somnului in timpul zilei.
Agitatia, incapacitatea de a sta linistit, frantul mainilor, sau pe de alta parte, lentoarea: fie in vorbire, fie in gandire sau in miscarile corpului, vorbirea redusa ca volum, energia scazuta, reprezeinta si ele efecte ale acestui tip de tulburare. Trebuie mentionat aici ca agitatia sau lentoarea trebuie sa fie suficient de severe pentru a putea fi observate si de catre ceilalti, astfel incat ele sa nu reprezinte doar impresii personale.
Sentimentele de inutilitate sau de vina, asociate cu un episod depresiv major pot include aprecieri negative asupra propriei valori, iar astfel de intrepretari sunt facute adesea in mod eronat sau exagerat si nu corespund realitatii.
Multi oameni acuza deteriorarea capacitatii de a gandi, de a se concentra sau de a lua decizii. Frecvent pot aparea ganduri de moarte, idei suicidare, sau tentativa de suicid. Mentionam ca frecventa si intensitatea unor asemenea idei este variata de la caz la caz.
Pe de alta parte, Tulburarea Distimica se distinge prin dispozitia depresiva cronica, in cea mai mare parte a zilei, mai multe zile da decat nu, timp de cel putin 2 ani de zile. Persoanele care sufera de o astfel de tulburarea, isi descriu starea ca fiind tristi sau abatuti.
La copii, dispozitia este mai degraba iritabila decat depresiva, pe o perioada de cel putin 1 an.
Tulburarea depresiva fara alta specificatie include acele stari depresive pe care le regasim la femei, in perioada ciclurilor menstruale; tulburari depresive minore – episoade ce pot dura aprox. 2 saptamani; episoade de depresie scurta, de cateva zile; sau tulburari depresive ce pot surveni in asociatie cu un alt tip de tulburare psihica.
Evolutie
Depresia Majora poate incepe la orice varsta, cu o medie de debut situata la jumatatea anilor 20. Aceste episoade urmeaza in general unui factor de stres major, cum ar fi pierderea unei persoane dragi sau divortul. Starile depresive majore se pot rezolva complet in aproape doua treimi din cazuri, sau partial sau deloc in aproximativ o treime din cazuri, intrucat starea depresiva poate fi asociata unei tulburari de personalitate profunde, ca de pilda schizofrenia.
In ceea ce priveste Tulburarea Distimica, aceasta are un debut precoce, fie in copilarie, adolescenta fie de timpuriu in viata adulta, iar evolutia este cronica.
Metode de tratament si Interventie
Primul pas este evaluarea, atat din punct de vedere medical, cat si psihologic. In functie de simptomele manifestate, de intensitatea, frecventa sau particularitatile individuale ale persoanei in cauza, se ia decizia continuarii tratamentului in urmatoarele directii: tratament medicamentos sau interventie psihoterapeutica. De obicei aceste doua abordari trebuie combinate, intrucat impreuna, conduc la cele mai bune rezultate.
Bibliografie
Romila, Aurel, Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Editia a IV-a, Editura Asociatiei psihiatrilor liberi din Romania, Bucuresti, 2003
