Interviul saptamanii cu Florin Surugiu

Florin Surugiu a devenit cunoscut publicului larg atat prin performantele sale sportive, cat si prin imaginile care au facut inconjorul lumii, surprinzandu-l in genunchi, in fata unui stadion intreg, cerand-o in casatorie pe viitoarea sa sotie, Alexandra, la finalul unui meci al echipei nationale de rugby, la Cupa Mondiala din Anglia. De asemenea, Florin a fost protagonistul unor momente inedite, la finalul meciului Romania-Canada ( 17-15), din cadrul Cupei Mondiale, Romania obtinand o victorie superba, prin revenirea fantastica de la 0-15. Emotionat de intensitatea momentului, nu si-a putut stapanii lacrimile, iar imaginile cu Florin, in lacrimi, au impresionat intreaga lume.

Un tip sensibil, in ciuda alurii spartane, ce impresioneaza prin modestie, bun simt, ambitie si seriozitate, are in spate o cariera impresionanta, activand pentru Steaua Bucuresti, CSM Bucuresti si pentru echipa nationala de rugby a Romaniei, din 2008 pana in prezent.

Iti mai amintesti primele clipe pe gazon? Cum ai inceput rugby-ul? Cine te-a influentat cel mai mult in alegerea carierei?
Da, imi amintesc aveam 8 ani si intr o zi s-au anulat cateva ore la scoala si cu un grup de colegi am hotarat sa mergem pe stadionul Olimpia, sa jucam un fotbal fiind la 5 minute de scoala generala. Acolo am vazut ca pe teren faceau copiii antrenament la rugby, ne am dus pe marginea terenului si antrenorul ne-a intrebat daca nu vrem sa jucam si noi. Si atat mi-a trebuit. Mi-a placut din prima clipa. Cand am ajuns acasa le-am spus parintilor ce am facut, ca am jucat rugby, dar m-au luat la intrebari, ca ce caut eu la rugby, ca eu sunt mic,  nu-i de mine, ca la rugby trebuie sa fii masiv si eu am spus ca o sa merg in continuare pentru ca imi place. Atunci parintii mei nu s-au mai impotrivit, cu timpul au vazut ca eu chiar o iau in serios si m-au sustinut. Tatal meu nu a lipsit de la nici un meci de-al meu, este un fan al acestui sport. Nu acelasi lucru l-as putea spune si despre mama, care niciodata nu a vrut sa ma vada suferind, lovindu-ma sau imbrancindu-ma.

Cum definesti succesul si care ar fi reteta succesului in viata?
Definitia succesului sta in fiecare dintre noi. Cand pleci la drum imi propun niste obiective, pe care vreau sa le indeplinesc, pentru asta este nevoie de multa munca, seriozitate, ambitie si sa nu renunti cand iti este cel mai greu. In momentul in care faci ce iti place totul este mai usor.

Dincolo de de reusitele profesionale pe care le-ai avut de-a lungul carierei, multa lume a inceput sa iti rosteasca numele odata cu gestul de a o cere in casatorie pe Alexandra, viitoarea sotie, in fata publicului de pe Wembly, la Cupa Mondiala. Se pare ca gestul va ramane in memoria a milioane de fani. Cum ti-a venit ideea? Ce ai simtit in clipele acelea?
De cerut de sotie voiam s-o cer de ceva vreme si parca a fost un facut sa se intample la Cupa Mondiala din Anglia, pentru ca pe 27 septembrie aveam meci cu Irlanda, pe Wembley si in aceeasi zi Alexandra implinea 28 ani. M-am gandit la asta inainte sa plec la Cupa Mondiala, dar cum viata de sportiv este cu suisuri si coborasuri am spus sa las timpul sa treaca sa ma pregatesc foarte bine pentru aceasta cupa mondiala, sa fiu sanatos, si a venit si ziua aceasta de 27 septembrie 2015, in care am cerut-o. Am pregatit totul, stiau doar cateva persoane, nu mi-a fost usor pentru ca Alexandra era in tribuna, stadionul fiind foarte mare a durat ceva vreme pana cand agentii de securitate au adus-o jos pe gazon. Am fost emotionat si m-am bucurat ca am dus surpriza la capat, eu nefiind genul de persoana care sa priceapa la astfel de momente pentru ca ascund detaliile si ma dau de gol. 🙂

Daca ai avea o bagheta magica, ce ai schimba in viata ta?
Nu as schimba nimic. Sunt fericit si multumit de tot ceea ce am realizat pana acum.

Care este cel mai mare regret al vietii?
„Regret” este prea mult spus,dar sa zicem ca imi pare rau ca nu am plecat mai devreme sa joc intr-un alt campionat puternic, din Europa.

Daca nu ai fi ales cariera actuala, ce alt drum crezi ca ai fi urmat?
Nu stiu, de mic mi-a placut sportul si eram atras de fotbal, pana sa ajung pe un teren de rugby. Oricum, descurcaret sunt si nu ma multumesc cu putin, cred in destin si viata mea a avut multe intorsaturi si tot pe acest drum m-a adus. Cred ca pentru acest sport am fost facut si sunt fericit cu ceea ce fac.

De ce Italia? Cum te-ai adaptat?
Oferta din Italia, de la Calvisano, a fost cea mai buna la momentul actual, motiv pentru care am si ales-o. Ma simt bine la noua echipa, de ceva vreme simteam nevoia sa fac o schimbare, m-am adaptat bine, colegii sunt prietenosi, este un colectiv unit si sunt fericit cu alegerea facuta.

Care a fost cea mai frumoasa experienta din cariera?

Sunt foarte multe experiente, imi este greu sa pun una pe primul loc,  dar, sa zicem, prima selectie la echipa nationala, in 2008, cand eram la un turneu cu echipa de rugby 7 a Romaniei si am fost anuntat de managerul echipei ca sunt convocat la echipa nationala pentru turneu IRB Nations Cup. Alte momente minunate au fost participarea la cele doua cupe mondiale, in Noua Zeelanda si in Anglia.

Daca ai avea putere, ce ai schimba in rugby-ul romanesc?
Nu stiu, imi amintesc cand eram copil si aveam cupe de disputat, turnee, mergeam pe „Arcul de Triumf”, eram 12-14 echipe stadionul era plin de copii… In prezent nu stiu daca mai sunt astfel de evenimente sportive, imi este dor de vremurile acelea. Chiar daca sportul, in general, se confrunta cu probleme foarte mari, ar trebui atrasi multi copii la stadion, antrenorii de juniori sa mearga prin scoli, sa faca selectii, Federatia sa formeze centre in toate orasele mari. Trebuie facut ceva sa se dezvolte aceasta ramura sociala, numita „sport”. Sunt foarte multi copii care nu cred ca au un trai bun acasa si cred ca acest sport cred ca ar putea sa le schimbe viata, sunt sigur ca altfel razbesti cand nu ai nimic si ai viitorul in fata, realizandu-te prin performate sportive, decat cand ai totul de la mama si de la tata. Intr-adevar toate astea se fac cu bani, dar ar trebui sa se caute sponsori, asa cum se procedeaza in toate tarile dezvoltate in materie de rugby.

In Romania, spre deosebire de tarile cu un anumit nivel de dezvoltare in sport, psihologia sportului este un domeniu neexploatat? Ce crezi ca ar trebui facut pentru a dezvolta acest domeniu?
Consider ca este foarte important sa existe cineva in stafful echipelor care sa fie aproape de jucatori si din punct de vedere psihologic, sa ii sustina si sa ii ajute sa se dezvolte mental. Cu totii suntem diferiti, atat ca oameni, cat si ca sportivi si tocmai de aceea, pentru a crea un echilibru intr-o echipa este nevoie de un specialist.

Daca ai ajunge antrenor, ai coopta in staful tehnic un psiholog? Cum crezi ca te-ar putea ajuta?
Da, cu siguranta. Uneori antrenorii nu au suficienta rabdare si nu pun accent pe aceasta latura. Sunt convins ca un psiholog sportiv poate ajuta un jucator sa fie mai concentrat si sa se axeze pe ce trebuie sa faca in teren si sa treaca mai usor peste incercarile vietii de sportiv.

Ce drum iti propui sa alegi dupa ce iti vei incheia cariera de jucator?
Dificila intrebare, nu m-am gandit serios la asta. Imi doresc ca viata de sportiv sa tina cat mai mult.

Care a fost cea mai grea incercare a vietii prin care ai trecut?
Viata nu a fost foarte dura cu mine si sunt recunoscator pentru asta, poate micile accidentari, care m-au tinut departe de teren.

Cum si in ce masura ti-a influentat sportul de performanta viata?
Avand in vedere ca provin dintr-o familie modesta, cu patru frati, stiu ce inseamna greul si unitatea, dar sportul mi-a deschis multe orizonturi si m-a invatat ce inseamna solidaritatea, m-a ajutat sa-mi cunosc limitele si m-a pregatit pentru viata.

Ce le-ai recomanda tinerilor din ziua de azi, care stau tot mai departe de sport?
Sa incerce sa practice orice sport, miscarea inseamna sanatate, chiar daca nu toti putem sa facem de performanta, sportul dezvolta, leaga prietenii si te ajuta sa-ti consumi energia intr-un mod sanatos.

Daca ar fi sa te definesti in trei cuvinte, care ar fi acelea?
Ambitios, muncitor si sufletist.

Pune-ti o dorinta si spune-ne-o! Ramane intre noi!  🙂

Sa fiu sanatos si sa joc la urmatoarea cupa mondiala in 2019 din Japonia 🙂