Interviul saptamanii cu Gica Hagi

Atunci cand ne-am propus sa realizam acest interviu nu am urmarit sa vorbim despre Gheorghe Hagi ca despre cel mai bun fotbalist roman, ca despre sportivul de succes, ca despre un deschizator de drumuri sau ambasador de imagine al Romaniei, ci ne-am propus sa descoperim ce se afla in spatele sportivului de performanta care a fost Gheorghe Hagi, ce ascunde omul Gheorghe Hagi si sa aflam care este secretul succesului in sport si, de ce nu, in viata. Modest, deschis si plin de initiativa, indragostit de performanta, Gica Hagi se identifica perfect cu omul de actiune, cel care valorifica fiecare resursa in favoarea obtinerii succesului.

Cand ai primit prima minge de fotbal?

Aveam trei ani si imi amintesc ca pe vremea aceea nici televizor nu aveam acasa, tot ce stiam despre fotbal era o idee prinsa din discutiile pe care le auzeam la cei din jurul meu. La trei ani i-am cerut mamei sa imi cumpere o minge de fotbal cadou de ziua mea si a fost un moment foarte emotionant.

Care a fost momentul cand ai intrat pentru prima data in contact cu fotbalul? 

Pe la 10 ani jucam mult in curtea scolii si un baiat, care era la Farul, m-a luat cu el la stadion si asa am intrat in fotbal. Pana atunci jucasem doar pe strada, in picioarele goale sau in curtea scolii. Pe vremea aia nu stiam mare lucru despre fotbal pentru ca nu aveam acces la informatii ca acum, dar timpul liber mi-l petreceam jucandu-ma cu mingea. Copilaria noastra a fost foarte dinamica, eram numai afara din casa, ne jucam, concuram pe gasti de cartier, iar fotbalul era un prilej foarte bun de a etala dorinta de a fi cel mai bun.

Care a fost cel mai emotionant moment in fotbal in perioada copilariei?

Nu poti sa te rezumi la un singur moment. Imi amintesc imaginea pranzului in familie, cand ne strangeam in familie si stateam cu totii impreuna. De multe ori apareau discutii din cauza faptului ca mai intarziam la reuniunea de familie din cauza faptului ca uitam cum trece timpul. Dupa ce terminam de jucat mai ramaneam la teren unde eram copil de mingi pentru cei mari. Aveam o placere nebuna sa joc fotbal cand eram copil, mai tarziu am descoperit ce inseamna un antrenament, cum sa te pregatesti pentru performanta si asta ma ma faceam fericit. Faceam orice pentru fotbal. Un moment greu a fost cel de la 14 ani cand am fost suspendat de la Luceafarul pentru ca nu ma lasa tata sa plec de acasa si desi eram suspendat, timp de un an de zile m-am antrenat zi de zi si m-am indragostit si mai tare de fotbal. Asta a fost un moment cheie in debutul carierei mele.

Cum a fost impactul cu Bucurestiul?

La 15 ani, pana la urma, tata m-a lasat sa vin la Bucuresti, unde am gasit o structura organizata pentru performanta, asa cum vreau sa fac acum cu Academia, unde copiii aveau antrenamente, casa, masa, educatie si scoala asigurata. M-am adaptat usor, usor. Am evitat tentatiile pentru ca stiam ca am plecat de acasa pentru a face performanta. Prin centru Bucurestiului am ajuns pentru prima data pe la 18 ani.

Fotbalul m-a modelat, m-a disciplinat si m-a ajutat sa imi insusesc principii si reguli

Ce a adus fotbalul in planul dezvoltarii tale ca si individ?

Fotbalul m-a modelat, m-a educat mai mult decat scoala, m-a disciplinat si m-a ajutat sa imi insusesc principii si reguli, mi-a dat forta si energie.

Ce a insemnat perioada Sportul Studentesc in viata ta?

A fost o perioada foarte importanta din viata mea. A schimbat multe. Am ajuns intr-o echipa tanara, de primele locuri in clasament, in care m-am integrat foarte usor si m-am simtit sprijinit. La Sportul am invatat multe despre fotbal. Plecarea la Steaua a venit la solicitarea mea. Simteam ca pot sa fac mai mult, eram mai matur si voiam o noua provocare. Steaua a reprezentat o etapa care a coincis cu momentul maturizarii mele ca sportiv. Aici am depasit granitele talentului si mi-am insusit reguli si principii esentiale in atingerea performantei de inalt nivel.

Care a fost primul tau coleg de camera la echipa nationala?

Vasile Iordache. Ca si curiozitate, tot lui i-am dat si primul gol in Divizia A. Era un portar excelent, iar in preajma lui eram foarte tacut, incercam sa prind cat mai multe lucruri despre fotbal.

In fotbal ce ai facut ieri nu mai e valabil azi!

Care sunt antrenorii care te-au modelat si te-au influentat cel mai mult?

Modelul meu e Johan Cruyff. Cruyff inseamna spirit, curaj, initiativa, principii, personalitate si fotbal total. Asta este fotbalul pe care vreau sa il vad la echipa mea. In rest, toti antrenorii cu care am lucrat, de la Mandoiu si Buckoszi pana la Iordanescu, Lucescu sau Terim, m-au format si modelat, intr-un fel. Fiecare antrenor a adus un plus in planul formarii mele ca sportiv, de la Luceafarul, la Farul, Sportul, Steaua si echipa nationala. Cand am plecat afara consider ca m-am desavarsit ca fotbalist. Afara am inteles ca in fotbal ce ai facut ieri nu mai e valabil azi si ca trebuie sa treci zilnic examene, fara a trai din amintiri. In sport trebuie sa o iei mereu de la capat, pana la finalul carierei, acceptand orice provocare.

Ce a avut special Generatia de Aur?

Selectia! Toti cei din acea generatie au fost foarte riguros selectati, pe baza unor criterii serioase, instruiti si modelati pe baza unor principii sanatoase.

Ce ii lipseste nationalei de acum?

Voi raspunde la aceasta intrebare atunci cand voi implicat in 100% in proiectul echipei nationale. Dispun de idei si de o strategie de perspectiva, dar le voi face publice atunci cand va fi cazul. Acum stiu ca vreau sa desavarsesc munca de la Academie, sa fim cei mai buni, sa ajungem in top prin munca si cu convingerea ca vom fi acolo.

Academia de Fotbal, proiect unic, rezultat unic!

Cu ce gand ai pornit atunci cand ai pus bazele Academiei?

Cand am demarat acest proiect am facut-o cu gandul de a ajunge cel mai solid proiect din fotbalul romanesc. Mi-am propus sa fac un proiect mare care sa alimenteze fotbalul romanesc cu modele de performanta, cu jucatori de valoare care sa creasca nivelul fotbalului romanesc. In prezent, dupa patru ani de munca, am reusit sa obtinem 3 titluri de campioni, la grupe de varsta diferita, ceva unic in Romania. Academia este un proiect unic, cu rezultat unic! Cred in acest proiect si imi propun ca jucatorii formati in cadrul Academiei sa depaseasca rezultatele Generatiei de Aur. Vreau si cred ca vom ajunge cei mai buni!

Care a fost cel mai important proiect al carierei tale?

Casatoria cu echipa nationala, de departe! Am avut o cariera bogata, am trait multe momente frumoase, de la Steaua, la Barcelona, Madrid, Brescia sau Galatasaray, dar echipa nationala este unica. Aici am trait clipe de neuitat si sper ca prin tot ceea ce fac pentru fotbalul romanesc sa aduc performante care sa depaseasca nivelul la care am fost noi in perioada 1990-2000.

Cum te-a convins Adrian Paunescu sa revii la echipa nationala? Care crezi ca a fost mecanismul psihologic pe care l-a activat pentru a-ti schimba decizia?

Mmmm…stia ca cea mai draga persoana pentru mine este mama si m-a atins atunci cand mi-a spus sa ma gandesc ca mama ar fi fericita sa ma stie in teren, ajutand echipa nationala. Pentru mine parintii, dar mai ales mama, inseamna totul. Cand am intrat pe teren cu convingerea ca o voi face doar pentru acel meci, eram pregatit sa ajut echipa, am luat totul ca pe o provocare si eram convins ca vom reusi.

Cand ai plans ultima oara?

Sunt multe momente intime care iti starnesc emotii, dar cele mai profunde sunt cele in care te gandesti la parinti, mai ales atunci cand ei nu mai sunt langa tine. Parintii au ramas in sufletul meu, alaturi de familia mea, de sotie si de copii.

Cum te-ai gandit sa cooptezi in staful echipei un psiholog sportiv?

Daca vrei sa ajungi sa faci performanta in sport, pe langa pregatirea fizica sau tehnico-tactica, trebuie sa antrenezi si mintea sportivului. Mintea trebuie antrenata pentru a obtine succesul. Fotbalistul trebuie educat, modelat si pregatit pentru performanta, iar acest demers este unul amplu si de durata. Eu mereu am avut asteptari, nu vanez greselile ci sunt orientat spre exploatarea calitatilor fotbalistului. Jucatorul mare are initiativa si curaj, iar astea se antreneaza. In plus, experienta de afara mi-a aratat care este rolul unui psiholog in cadrul unei echipe. La Galatasaray, in perioada de glorie am avut psiholog, la Barcelona, la Real si lucrau cu noi. Chiar si in perioada de inceput a carierei am trecut prin tot felul de evaluari psihologice si am inteles rolul psihologului sportiv.

Care este rolul psihologului in cadrul unei echipe de fotbal?

Ar fi de discutat doua aspecte: individul si colectivul. In plan individual, psihologul trebuie sa trezeasca in jucator curajul si initiativa, iar in plan colectiv, sa ii ajute pe jucatori sa se uneasca la nivel de grup, sa trezeasca spiritul de grup, sa fie motivati, sa impinga in aceeasi directie si sa se simta impreuna puternici. Oricat de valoros ar fi individul, echipa devine puternica daca indivizii lupta pentru acelasi scop.

Cum crezi ca se poate dezvolta psihologia sportului in Romania asa cum este in Germania, Olanda, Anglia sau Spania?

Prezenta unui psiholog in staful unei echipe de fotbal este un lucru absolul normal, iar cei implicati in fenomenul fotbalistic ar trebui sa se informeze despre rolul si importanta psihologului. Acesta este cel care culege informatii despre individ, participa la procesul de selectie si il modeleaza pe sportiv. Psihologul trebuie implicat in selectia jucatorilor si in formarea acestora. Toate acestea trebuie cuprinse intr-un concept si daca urmezi anumiti pasi, etape, principii, nu ai cum sa nu reusesti.

Care este secretul performantei in fotbal?

Munca, ambitie, seriozitate si incredere! Toate acestea trebuie sustinute de talent!

De ce crezi ca jucatorii romani nu mai reusesc in cariera?

Pentru ca dau prea putin fotbalului, se antreneaza putin, sunt preocupati de alte lucruri care nu au legatura cu fotbalul, mintea lor nu e la fotbal, iar in viata, cat dai, atat primesti!

Pune-ti o dorinta si spune-o!

Sa creez o generatie care sa depaseasca performantele Generatiei de Aur!

Trei atribute care te definesc?

Ambitie, seriozitate si generozitate!