Interviul saptamanii cu Ionel Danciulescu
0Nu trebuie sa fii dinamovist pentru a stii cine este Ionel Danciulescu. Cu 510 meciuri si 214 goluri in prima liga, Ionel Danciulescu este pe punctul de a dobori toate recordurile de eficienta din fotbalul romanesc. Modest, serios si pus pe treaba, nu a pacalit niciodata fotbalul, indiferent de clubul pentru care a jucat. La 36 de ani, sportivul si omul Danciulescu ar trebui sa fie un model pentru toti cei care isi propun sa ajunga sus, indiferent de varsta sau de afinitatea pentru vreun club sau altul.
Cum ai facut primii pasi in fotbal?
Am inceput fotbalul la Slatina, cel care m-a descoperit fiind profesorul Ion Parvulescu, aveam vreo 9 ani. Primul post pe care am jucat a fost cel de portar. Mai tarziu, Grigore Sichitiu m-a avansat ca atacant. Am inceput asa pentru ca imi placea postul asta, apoi le-am incercat pe toate, am urcat ca fundas dreapta, fundas central, mijlocas si apoi atacant. Iubeam fotbalul si imi aduc aminte ca pe vremea aceea faceam orice pentru a bate mingea in curtea scolii sau in spatele blocului. In acea perioada de inceput am invatat abecedarul fotbalului, am facut parte dintr-o grupa foarte buna, cu jucatori talentati care au reusit sa se impuna la nivel primei ligi, Claudiu Niculescu, Ionut Lutu, Augustin Chirita si Romeo Stancu. Evolutiile bune din perioada „Slatina” mi-au adus si transferul la Electroputere, unde am jucat doi ani. Dupa Electroputere a urmat Dinamo. Dinamo au fost cei care m-au convins in dauna Craiovei.
Cum ai evoluat din punct de vedere al carierei?
Dupa Dinamo a urmat un transfer in Turcia, la Altayizmir, unde nu am reusit sa ma acomodez. Nu mi-as fi dorit sa plec de la Dinamo, dar cei de la Dinamo aveau nevoie de bani si asa a fost sa fie. Dupa perioada din Turcia, unde nu am reusit sa ma acomodez, am ales sa revin in tara. As fi vrut sa o fac la Dinamo, dar Dinamo nu a avut bani sa plateasca transferul meu si asa am ajuns la Steaua pentru care am jucat patru ani si jumatate, dupa care am revenit la Dinamo.
Cum ai ales sa te intorci la Dinamo? Ce te-a determinat?
Cristi Borcea a fost cel care a avut un rol decisiv in revenirea mea la Dinamo. Avea incredere in mine, m-a sustinut si a facut tot ce a fost posibil pentru a ma intoarce.
Care a fost cel mai greu moment al carierei?
Perioada in care am revenit la Dinamo, dupa episodul Steaua. A fost o perioada destul de lunga, de aproape un an si jumatate, dar pana la urma lucrurile s-au asezat pentru ca lumea a inteles ca sunt profesionist, ma implic si respect culorile clubului pentru care sunt angajat. In acea perioada simteam ca oricat as fi marcat si orice as fi facut nu este suficient. In plus, a fost si accidentul de masina in care am fost implicat. Acum, privind in urma, pot sa spun ca a fost cea mai grea perioada. Cred ca schimbarea lor de atitudine fata de mine a adus-o faptul ca au inteles implicarea si devotamentul meu fata de club.
500 de meciuri in prima liga si 200 de goluri marcate?
510 si 213!:)
Lucrurile astea au venit de la sine, nu mi-am propus niciodata sa dobor recorduri. Lucrurile au venit din aproape in aproape. Important e sa nu renunti niciodata si sa ai un scop in tot ceea ce faci!
Care este reteta succesului?
Pasiunea pentru ceea ce faci, sanatatea si o viata orientata numai catre performanta sportiva. Acum, e foarte important ca fiecare jucator sa isi doreasca foarte mult sa ajunga sus. Dincolo de asta, iti trebuie continuitate si seriozitate in tot ceea ce faci. De asemenea, un element de stabilitate in viata unui sportiv il reprezinta familia. Din acest punct de vedere, slava Domnului, am liniste si echilibru.
De ce crezi ca fotbalistii romani nu mai reusesc afara?
Multi jucatori pleaca mult prea repede afara si nu sunt pregatti pentru a face pasul respectiv. Multi uita ca trebuie sa si lase ceva in urma lor, sa construiasca ceva si sa ofere fotbalului ceea ce merita. Maxim este oarecum o exceptie, fiind un jucator foarte valoros, cu un psihic puternic, foarte increzator si va creste in viitor. Eu mi-as dori ca toti jucatorii tineri care vor sa creasca sa plece atunci cand au o oferta si sunt suficient de maturi, pentru a creste intr-un campionat sanatos. Aici intervine o plafonarea, dispare motivatia, jucatorii cad prada tentatiilor si cedeaza. In acelasi timp este important ca acei jucatori sa fie pregatiti pentru a face pasul afara.
Mmmmm, 8 meciuri. Asa a fost sa fie. Sa nu uitam ca in acea perioada au fost foarte multi atacanti valorosi. Asta a fost decizia selectionerilor. Desi in viata mereu e loc si de mai bine, sunt multumit de ceea ce am realizat pana acum si sper ca si pe viitor sa aduc valoare fotbalului din Romania.
Suntem intr-o perioada de reconstructie, se vor schimba multe si sper sa ducem Dinamo acolo unde ii este locul. Sunt convins ca lucrurile vor creste. Jucatorii noi, tineri, vor creste, se va omogeniza lotul si cred ca in doi ani vom fi iar sus. Avem jucatori talentati si vor creste asa cum s-a intamplat in ’96- ’97 cu generatia lui Florentin Petre, Tararache sau Catalin Haldan.
Care este cel mai mare regret al carierei?
Faptul ca nu am jucat in Champions League cu Dinamo. In rest, sunt multumit de tot ce am realizat in viata!
Daca ai avea o bagheta magica, ce ai schimba la tine?
Cred ca faptul ca pun totul la suflet. Asa sunt eu si de multe ori ma incarc negativ. Nu imi place sa pierd si imi plac oamenii corecti, deschisi si sinceri, iar de multe ori in viata ai de-a face exact cu ceea ce nu-ti place sa intalnesti.
Ce planuri de viitor ai?
Mai am un an de zile de contract cu Dinamo, vreau sa duc si sezonul viitor pana la capat, asta insemnand ca voi fi pe teren pana la 37 de ani. In timpul acesta vreau sa contribui la modelarea si educarea celor tineri, sa ii ajut cu ce pot sa reuseasca in viata, asa cum si pe mine m-au ajutat altii cand eram tanar. Dupa ce imi voi incheia cariera de fotbalist, voi ramane in fotbal fie ca antrenor, fie ca manager. Vom vedea…
Care a fost antrenorul care ti-a schimbat destinul in mod radical?
Ion Parvulescu, cel care m-a descoperit! In rest toti antrenorii cu care am lucrat au avut calitate si m-au ajutat in cariera. Piturca, Cornel Dinu, Ienei, Iordanescu, Stoichita sau Zenga, toti m-au modelat ca fotbalist.
Ce parere ai despre mersul La Psiholog?
Este un pas foarte important si util atunci cand te confrunti cu anumite probleme in viata. Atunci cand am avut problema cu suporterii, dupa revenirea la Dinamo am fost la psiholog si m-a ajutat foarte mult. M-am descarcat si am gasit resursele sa trec peste momentul respectiv. Din pacate, in Romania, lumea nu are educatia mersului la un astfel de specialist.
Care este rolul unui psiholog sportiv in cadrul staffului tehnic al unei echipe de fotbal?
Personal consider ca ar trebui ca psihologul sa nu lipseasca din stafful unei echipe de fotbal. Ar trebui luat exemplul echipelor de afara care au in componenta staffului un astfel de specialist. Psihologul te ajuta si atunci cand iti este greu si atunci cand iti este bine, sa te mentii acolo sus. Pentru mine implicarea acestuia in cadrul unei echipe este un demers normal si necesar.
Ce ar trebui sa faca un psiholog sportiv pentru a-i oferi suportul necesar unui jucator?
Psihologul trebuie sa aiba rabdarea necesara sa discute cu jucatorii, sa le asculte problemele si sa faca o analiza obiectiva a situatiei. Prin pregatirea pe care o are la baza, psihologul ar trebui sa intervina ca un liant intre jucator si antrenor. Acesta trebuie sa discute cu antrenorii despre problemele jucatorilor si sa ofere solutii. Sa nu uitam ca si noi, jucatorii suntem, pana la urma, oameni. Avem nevoie de psiholog. In plus, sa luam exemplul celor care intampina dificultati de adaptare intr-un colectiv nou sau intr-un mediu nou. Psihologul, cred ca are capacitatea de a gasi cele mai bune solutii, in astfel de situatii. Totusi, nu ar trebui sa asteptam minuni de la un psiholog pentru ca relatia cu acesta se consolideaza in timp, iar rezultatele nu apar imediat. Daca voi urma o cariera in antrenorat chiar voi solicita sa cooptez in staff un psiholog.
Cand ai pland ultima oara?
Pfffff, nu stiu. Cred ca una dintre cele mai triste zile a fost ce in care, acum trei ani, am pierdut finala cupei, in meciul cu Steaua, la Brasov. Nu -mi mai amintesc daca am plans, dar stiu ca zile bune am fost foarte trist, vreo doua saptamani nu am deschis televizorul sau ziarele.
Ce sfat le-ai da fotbalistilor tineri din ziua de azi?
Sa fie echilibrati si sa isi doreasca mai mult de la viata, sa fie preocupati de fotbal si sa uite de tentatii!
Ce le-ai transmite tinerilor de la Viitorul Constanta?
In primul rand, sa il ia exemplu pe Gica Hagi. Gica a fost, este si va ramane un model din toate punctele de vedere. Tinerii de acolo ar trebui sa isi doreasca sa urmeze modelul pe care il au printre ei, sa ia de la el toate lucrurile pozitive care il caracterizeaza, seriozitatea si dorinta de a reusi in viata.
Spune-ne trei atribute care te definesc?
Ii las pe altii sa o faca, nu pot sa vorbesc despre mine insumi.
Un gand pentru toti suporterii dinamovisti!?
Sa vina langa echipa, sa ne sustina si sa creada in noi!