Testul psihologic

TESTUL PSIHOLOGIC este o metoda sistematica de evaluare a unui esantion de comportament a uneia sau mai multor persoane. Prin aplicarea de teste psihologice se obtine intr-un timp relativ scurt informatii destul de precise, cuantificabile si obiective despre caracteristicile psihologice ale subiectului, evidentiandu-se diferentele dintre indivizi. Pe baza rezultatelor obtinute se poate formula un prognostic asupra evolutiei ulterioare.

Pentru a fi util testul psihologic trebuie sa respecte anumite criterii si principii:

1.Standardizarea.Testul sa presupuna un singur mod de aplicare, scorare si  interpretare a datelor, indiferent de subiectii evaluati sau de cel care-l administreaza.Orice conditii care afecteaza performanta, trebuie specificate in manualul testului.

2.Obiectivitatea. Se spune despre un test psihologic ca este obiectiv daca el permite sa se masoare fara ambiguitate capacitatile unei persoane. In literatura de specialitate se mentioneaza trei conditii ale obiectivitatii:

• Rezultatele sa nu depinda de nivelul pregatirii subiectului in domeniul testarii psihologice

• Fiecare raspuns la item sa fie interpretat la fel de catre mai multi experti

• Scorul sa nu fie influentat de personalitatea examinatorului, adica sa aibe cotatie obiectiva.

3. Capacitatea discriminativa. Sa permita departajarea intre subiecti diferiti si o buna interpretare a acestor diferente.

4.Economicitatea. Sa fie economic, costul testului sa fie rezonabil in raport de beneficiul rezultat din aplicarea lui.

5.Rezistenta de fatada. Sa fie construit in asa fel incat subiectii sa nu realizeze care este scopul evaluarii. Sa identifice raspunsurile Fake-good, Fake-bad si Random answer. Sa permita verificarea masurarii in care subiectii s-au prezentat intr-o lumina favorabila (Fake-good), nefavorabila (Fake-bad) sau au dat raspunsuri la intamplare (Random answer).

Principalele calitati ale Testului psihologic

Validitatea. Reprezinta calitatea unui test de a masura ceea ce isi propune sa masoare.

Tipuri de validitate:

– de continut: este indeplinita numai daca proba contine itemi care vizeaza toate aspectele

incluse in constructul vehiculat si este dependenta de teoriile aflate in spatele acestuia.

– de criteriu: utilizeaza un criteriu extern cunoscut ca un reprezentant fidel al constructului

urmarit, respectiv noul instrument poate fi apreciat in raport de un altul deja existent.

– de construct: urmareste in ce masura rezultatele obtinute prin aplicare corespund

interferentelor teoretice respective.

•  Strategii de validare

– validitate predictiva: raportul predictor (rezultatele probei ) si criteriu (performanta, reusita profesionala )

– validitate concurenta: in masura in care concureaza semnificativ cu alte probe ce masoara acelasi lucru

– validitate retrospectiva: apreciata in raport de statisticele anterioare cu privire la criteriul evaluat

– validitate convergenta: prin care sunt estimate corect relatia dintre doua constructe teoretice ( ex. agresivitate – risc de accident)

– validitate divergenta sau discriminanta: sa  stabilieasca relatii slabe sau nule cu probe independente ce evalueaza dimensiuni diferite cu care nu intra in relatie.

Fidelitatea. Reprezinta calitatea unui test de a masura corect si de fiecare data acelasi lucru, sistematic si repetat.

Sensibilitatea. Reprezinta calitatea testului de discriminare si sesizare a diferentelor dintre subiecti.

Monografia Testului psihologic.

Orice instrument trebuie sa cuprinda, pentru a fi utilizat si aplicat o monografie, respective un manual de utilizare, care sa cuprinda aspectele definitorii si caracteristiciile acestora.

 Manualul testului trebuie sa cuprinda:

–  Descrierea testului

–  Valoarea lui psihodiagnostica

–  Procedura de aplicare: instructaj, interpretare

–  Prelucrarea statistica a rezultatelor: fidelitate, validitate, corelatii

–  Etaloane, bareme orientative sau semnificative

• Clasificarea Testelor psihologice:
  

1.    Dupa continutul masurat (obiectivul testului)

a. teste de aptitudini – in aceasta categorie intra testele de aptitudini speciale, testele de aptitudini generale, testele de randament

b. teste de personalitate – instrumentele psihodiagnostice utilizate pentru evaluarea structurii personalitatii, pentru identificarea trasaturilor de personalitate si stabilirea profilului psihologic (de exemplu: C.P.I (Chestionarul de Personalitate California), 16 P.F.I. (Chestionarul 16 Factori primari), E.P.Q. (Chestionarul de Personalitate Eysenck), M.M.P.I ( Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota)

c. teste de achizitie – (teste educationale, teste ocupationale) – urmaresc evaluarea cunostintelor si abilitatilor dobandite prin exercitiu, scolarizare, experienta profesionala.

2.    Dupa numarul de dimensiuni cuprinse in evaluarea psihodiagnostica:

a. teste unidimensionale – sunt probe simple, unidirectionate, centrate pe investigarea unei singure abilitati sau a unui singur factor (de exemplu, testele de memorie auditiva)

b. teste multidimensionale – sunt probe complexe, urmaresc evaluarea mai multor fatete ale unui construct (de exemplu, Scalele de inteligenta Wechsler masoara abilitatile verbale, abilitatile matematice, de calcul matematic, abilitatile mnezice etc).

3.     Dupa modul de aplicare:

a. teste individuale – permit observarea manifestarilor psihocomportamentale ale subiectului in timpul examinarii si culegerea unui numar mai mare de informatii despre persoana evaluata, prin utilizarea unor metode complementare (observatia si interviul) se aplica unui singur individ si  permit observarea manifestarilor psihocomportamentale ale subiectului in timpul examinarii

b. teste colective –de obicei sunt variantele computerizate ale testelor individuale si se utilizeaza in special in situatiile administrarii in grup, o astfel de aplicare prezentand avantajul economiei de timp.

4.    Dupa durata (limita de timp):

a. teste cu timp liber – subiectul rezolva testul in ritmul propriu, nu exista o limita de timp

b. teste cu timp strict, impus – timpul de lucru este standardizat, examinatorul cronometreaza durata administrarii si, indiferent daca subiectul a terminat sau nu proba, ii cere subiectului sa se opreasca in momentul in care intervalul de lucru prevazut de test s-a incheiat

c. teste cu timp involuntar – subiectul este cel care hotaraste durata favorabila solutionarii testului. Aceasta se face la inceputul testului, odata ce perioada de timp a fost stabilita, nu mai poate fi schimbata).

5.     Dupa materialul folosit:

a. teste verbale – utilizeaza limbajul in producerea raspunsului la itemi

b.teste nonverbale – folosesc imagini sau obiecte; presupun manipularea obiectelor si se bazeaza pe abilitatile de reprezentare spatiala.

6.      Dupa gradul de standardizare:

a. teste psihometrice standardizate (etalonate) – sunt teste inalt structurate, cu  raspuns inchis: subiectul trebuie sa aleaga dintr-o serie de raspunsuri oferite (multiple choise) sau din variante de raspuns standardizate (dihotomice, trihotomice, tip scala)

b. teste cu raspuns deschis – in aceasta categorie intra testele proiective, testele de creativitate, in care subiectul are libertatea producerii raspunsului

c. teste cuantificate – sunt teste ale caror rezultate pot fi cuantificate in proportie de cel putin 75%.

Probleme legate de utilizarea testului psihologic.

 In practica pot aparea o serie de probleme legate de utilizarea Testului psihologic. Acestea pot fi grupate pe 3 mari categorii:

           1. Probleme in alegerea testului psihologic:

–  Utilizarea unor versiuni invechite, iesite din uz, care nu mai sunt de actualitate

–  Utilizarea unor teste nevalidate

–   Teste care nu sunt adaptate demografic

–   Utilizarea pe populatii pentru care nu exista norme.

2. Probleme legate de administrarea testului psihologic:

–   Devierea de la instructiunile specifice ale ale testului. (instructiuni  modificate sau gresite pentru subiect, ordinea administrarii subtestelor, administrarea unei portiuni din test, versiuni fotocopiate ale testului, calificarea exeminatorului)

–   Neutilizarea al literam a instructinilor sau/ si a  exercitiilor care sunt prevazute pentru subiect.   

3. Probleme legate de scorare si interpretare:

–    Tendinta psihologului, de a cauta numai aspectele pe care le anticipa – tendinte confirmatorii.  Exemplu: ignorarea acelor aspecte ale rezultatelor la test care nu confirma planurile sau anticiparile psihologului si prezentarea numai a celor confirmatorii. De aici, necesitatea de a examina complet toate datele brute ale testului psihologic

–   Ignorarea principiilor de baza ale statisticii si / sau psihometriei. Un exemplu, este regresia spre medie: scorurile foarte inalte vor tinde sa devina mai scazute odata cu repetarea administrarii testului si scorurile foarte scazute, sa devina mai inalte. De aceea, scorurile extreme nu indica cu necesitate ariile de puncte forte sau slabe ale examinatului

–   Problemele legate de “falsificarea” testelor. Toate testele psihologice pot fi falsificate! Se pune problema daca  aceasta falsificare poate sau nu fi detectata. De exemplu: Fake-good si fake bad sau random answer, raspunsurile bizare/strani

–   Multi psihologi iau in considerare doar rezultatele la test. De exemplu, nu iau in considerare informatiile din anamneza, informatiile non-test sau observatiile facute in timpul examinarii.

 Psiholog Ionut Ghiugan