De ce mint copiii. Cum ii ajutam sa inteleaga importanta adevarului

Intr-un mediu foarte permisiv, copiii mint, dar la fel fac si intr-unul foarte restrictiv. Si, atunci, care e solutia? Specialistii vorbesc despre constientizarea de catre copil a importantei adevarului, dar si despre constientizarea consecintelor minciunilor pe care le spun. Important pentru parinti este sa stie ca minciuna este un comportament invatat, dar cu solutii de dezvatare.

„In procesul de crestere si dezvoltare, copilul invata treptat sa defineasca adevarul si minciuna si sa stabileasca relatia dintre aceste concepte etice si morale esentiale in viata sociala si relationala a viitorului adult. In primii ani de viata, copilul nu are formata baza gandirii concrete pentru a intelege aceste notiuni asa cum sunt vazute din perspectiva adultului. In aceasta etapa raspunsul copilului este influentat decisiv de comportamentul parintilor si familiei extinse fata de aceste valori importante sociale, in sensul validarii sau invalidarii unui anumit tip de comportament”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Tinte-te de cuvant in fata lui! Dar cum e mai important sa previi decat sa tratezi, mai bine este ca de la varste fragede, copilul sa stie cat de important este adevarul.

„Copilul invata codul etic si moral in timp, asa cum invata toate comportamentele sociale si relationale si este obligatoriu sa fie ajutat de parinti sa-si fixeze adecvat aceste norme. Prin educatie directa, dar mai ales prin puterea exemplului, parintele invata copilul sa poata face diferenta intre minciunile <albe>, cele acceptate social (atitudine politicoasa fata de celalalt in care anumite aspecte sunt ascunse sau exprimate partial, etc.) si minciunile <negre> ce pot forma deprinderi comportamentale antisociale (a insela si a manipula in mod deliberat pentru a obtine o recompensa sau a evita o pedeapsa, a promite ceva fara a te tine de cuvant doar pentru a obtine un beneficiu, etc.)”, mai spune renumitul psiholog.

Asadar, nu toate minciunile sunt la fel, iar copilul trebuie sa inteleaga pana unde merge toleranta.

„O anumita categorie este cea a minciunilor protective. Copiii nu pot intelege situatii complexe de viata si/sau cu puternic impact emotional negativ (lipsa unui parinte, lipsurile materiale, conflictul intens dintre parinti, etc.) si atunci apeleaza la resursele interioare deja existente (imaginatia si fantasmele) pentru a genera mecanisme adaptative necesare supravietuirii emotionale si psihice”, mai spune specialistul.

Minciuna pentru motivarea esecului necesita o mare atentie. Nu orice minciuna inseamna, automat, un semnal de alarma. Un mic neadevar, strecurat, intr-o conduita, in general corecta, n-ar trebui sa-i alarmeze pe parinti.

„Ceea ce trebuie sa-l ingrijoreze pe un parinte este alegerea constanta a unui copil de a folosi minciuna ca o modalitate de a rezolva problemele existentei, da a utiliza minciuna pentru a-si motiva esecul sau neasumarea responsabilitatilor specifice varstei. Pentru a-l convinge sa nu minta, parintii trebuie sa ofere copilului solutii alternative prin propria lor experienta (sa evite ei insisi minciuna, sa n-o incurajeze) pentru ca cel mic este influentat de acest comportament, de atitudinea parintilor fata de minciuna”, mai spune cunoscutul psiholog.

O atitudine pozitiva a parintilor in fata minciunii copilului e de mai mare ajutor decat una negativa. Recompensarea sinceritatatii este una dintre cele mai bune metode de a-l tine departe de tentatia minciunii. Iar cand copilul este prins, totusi, cu minciuna, cea mai eficienta este o atitudine calma, cu analizarea cauzei pentru care copilul minte (pentru a evita o pedeapsa, pentru a atrage atentia etc). De retinut ca nu predicile si criticile sunt solutia, pentru ca ele vor genera si mai multe minciuni, ci discutiile deschise legate de aceste motive. Lecturarea unor povestioare despre minciuni si consecintele lor, intr-o atmosfera degajata, urmata de discutii cu copilul, pe marginea invatamintelor pe care ar trebui sa le traga din text, i-ar fi, de asemenea, de ajutor.

Articol publicat în: www.adevarul.ro