Primele semne care ne trimit cu copilul la psiholog. Agresivitatea si tendinta de izolare, printre cele mai mari probleme
1Dificultatile de adaptare, intarzierile in dezvoltare, tulburarile de somn, lipsa de concentrare, tristetea excesiva sau agresivitatea manifestate de un copil sunt semne care ar trebui sa alarmeze orice parinte. De multe ori, mama si tata sesizeaza aceste probleme, insa de aici si pana a se adresa unui psiholog e cale lunga. Specialistii explica de ce este nevoie de prezentarea copilului la un consult. E greu pentru un parinte sa accepte ca fiul sau fiica lui are o problema de ordin psihic, insa observarea, recunoasterea atitudinilor anormale si cautarea unor raspunsuri pentru comportamentele nefiresti sunt primii pasi in ajutarea copilului care manifesta diverse tulburari.
Cand trebuie sa ne alarmam
“Fiecare parinte trebuie sa fie atent si sa sesizeze cand copilul reactioneaza nefiresc sau are stari contradictorii. Exista o serie de situatii in care evaluarea si interventia psihologului ar trebui sa devina o prioritate. In special, atunci cand observa intarzieri in dezvoltarea limbajului si in formarea unor deprinderi specifice varstei, etc. Cand copilul manifesta dificultati de adaptare sau performanta, probleme de invatare sau atentie, scadere semnificativa a rezultatelor la scoala, absente sau refuzul de a merge la cursuri, dar si atunci cand copilul manifesta probleme comportamentale precum tendinte de izolare si retragere sociala, furie excesiva, agresivitate”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan, care mai adauga in cuprinsul situatiilor in care copilul ar trebui consultat de un psigolog o lista lunga evenimente.
Separarea parintilor, decesul unui membru al familiei sau prieten, o boala grava care afecteaza pe cineva din familie, pierderea unui animal de companie, plecarea unui parinte pentru o anumita perioada de timp, schimbarea repetata a scolii sau mutarea in alt oras, ii pot cauza copilului probleme pe care, uneori, doar un psiholog le mai poate repara.
“Abuzul fizic, emotional sau sexual sunt, evident, si ele situatii in care copilul are absoluta nevoie de interventie psihologica”, mai spune cunoscutul psiholog.
Lipsa de reactie a parintilor agraveaza problemele copiilor
In multe din aceste situatii, parintii accepta cu greu ca micutul lor are o problema psihologica si duc, in primul rand, copilul la medic pentru ca, abia ulterior, la recomandarea acestuia din urma, sa ajunga cu el si la un cabinet psihologic. Depasirea prejudecatilor potrivit carora daca ajungi cu cel mic la psiholog i se pune eticheta de ”bolnav cu capul” si intelegerea faptului ca psihologul ajuta nu doar copilul in depasirea problemelor cu care se confrunta, ci si parintele sa inteleaga comportamentele copilului, sa-si imbunatateasca modul de comunicare cu el, sa ii orienteze constructiv imaginatia si creativitatea, sunt esentiale pentru rezolvarea unor stari contradictorii ale copilului si adoptarea de catre acesta a unor atitudini firesti.
“Multe din problemele enuntate anterior sunt generate de contextul familial si educational in care copilul se dezvolta si din aceasta perspectiva, solutiile trebuie identificate si puse in practica impreuna cu parintii sau persoanele responsabile pentru cresterea si educarea copiilor. Lipsa de reactie sau ignorarea acestor situatii afecteaza in timp viata de relatie, performanta sociala si profesionala a viitorului adult. Consilirea psihologica si psihoterapia ajuta copiii sa-si identifice propriile resurse, sa dezvolte abilitati si comportamante adaptabile, sa depaseasca cu succes situatiile de conflict sau criza”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.
Articol publicat în: www.adevarul.com
Frumos articol si chiar cu atcsee idei sunt si eu de acord. Dar totusi, stim si multe cazuri in care s-a dovedit ca e foarte important si anturajul sau contexul in care cresti.Ca un exemplu, poate fara legatura cu articolul, dar am citit ca dupa razboaiele mondiale se nasc mult mai multi baieti decat in anii anteriori. De ce? Doar ca au murit barbatii pe front? Totusi, cumva contexul influenteaza, cum exista Sindromul Olandez (daca nu ma insel) cand in 1942 sau ’43, nazisti au laut toate resurzele din Olanda, iar cei care erau in burta mamelor, datorita foametei s-au nascut presipusi pentru a manca resurse putine. Iar in anii ’50 erau deja presipusi la diabet, obezitate, boli ale inimii, etc .Nici eu nu sunt de acord ca un videoclip sau film poate produce o problema la copil/adolescent. Insa, nu cred ca e ok nici sa cadem in partea cealalta, in care sa neglijam si restul de aspecte.