Logica realitatii personale
0Omul este o fiinta rationala
Invatam sa exploram mediul inconjurator cu ajutorul simturilor, sa evaluam si sa organizam realitatea exterioara.
Dorim sa comunicam logic, sa trasmitem mesajul nostru rational, sa fim intelesi si acceptati, sa respingem mesajele redundante. Formulam probleme, gasim solutii, apeland la reguli, norme si tipare.
Traim intens obsesia adevarului exprimat conform normelor logice.
Este realitatea intodeauna logica?
Exista o realitate fizica, exterioara, o realitate a obiectelor, care se supune principiilor logicii clasice si exista in fiecare dintre noi o realitate personala, interioara, pe care o traim subiectiv.
Poate realitatea interioara sa se subscrie acelorasi reguli de organizare?
Realitatea subiectiva deformeaza realitatea abstracta a lumii exterioare si actioneaza asupra ei asemenea lentilei unui microscop: apropie, micsoreaza sau deformeaza sensul initial.
Realitatea personala este o realitate construita.
Fiecare din noi este condamnat sa-si proiecteze si sa-si construiasca propriul univers interior.
Realiatea interioara este puternic construita afectiv, emotional si este asezata pe alte principii decat cele ale logicii. Ea are la baza credintele si setul propriu de valori, toate experientele acumulate anterior, este un univers cu semnificatii profunde.
Realitatea personala, partea libera a noastra, este lecturata prin alte cadre de referinta: spontaneitate, fantezie, creativitate, sperante si dorinte.
Realitatea noastra subiectiva devanseaza realitatea abstracta.
Ce se intampla in situatii problematice, de criza ?
Apelul la logic si rational, prin insasi disciplina lui, forteaza mintea noastra sa se incadreze in tipare rigide.
Lucrurile refuza sa intre in tiparul logic al imagini noastre despre realitate.
Constructia noastra interioara este menita sa reziste atat indoielior noastre, cat si presiunilor care vin din exterior, dar cand apar informatii care pun sub semnul intrebarii acest echilibru, psihismul uman activeaza mecanisme reglatorii, de aparare, de restabilire a echilibrului initial.
Omul este o fiinta rationala si poate deveni usor prizonierul logicii lui, incapabil sa vada dincolo de aparentele propriului cadru de referinta.
Depasirea acestor situatii inseamna redefinirea propriei realitati, apeland la resursele noastre interioare.
Viata inseamna o multitudine de nuante ! Intre acestea ne numaram si noi.