Personalitatea sadica

Tulburarile de personalitate se inscriu intr-o zona de granita, la limita dintre normal si patologic. In anumite contexte personale sau sociale intalnim persoane care manifesta anumite atitudini sau comportamente evident discordante si neechilibrate, care intra in contradictie cu normele existente. In categoria tulburarilor de personalitate, intra persoane care nu respecta criteriul de diagnosticare necesar unei boli psihice (deteriorare severa a gandirii, afectivitatii sau relatiilor sociale etc) avand judecata si capacitate intelectuala intacta. Aceste manifesta totusi un anumit comportament irational, pervertirea afectivitatii, preferintelor, obiceiurilor, rationamentului moral sau a impulsurilor.

Personalitatea sadica considera ca toti oamenii trebuie sa fie sub controlul sau, indiferent daca cealalta persoana este partenerul de cuplu, propriul copil, colegul de serviciu sau un prieten apropiat. Intr-o relatie de multe ori pune restrictii, adopta reguli  absurde, menite sa ingradeasca libertatea si posibilitatea de exprimare a persoanei. De exemplu, un sot nu permite sotiei sa paraseasca domiciliul in afara serviciului decat in compania lui, un tata impune fiicei adolescente un program absurd sau limitativ pentru activitatile sociale sau de timp liber. La serviciu un sef se transforma intr-un tiran atunci cand aprecieaza ca subalternul nu-i respecta autoritate sau ca nu indeplineste sarciniile de munca asa cum considera el ca este bine. Persoanalitatea sadica se comporta ca si cum cuvantul lui este definitiv si legea suprema care trebuie respectata. Tot ceea ce el spera sa obtina este dominatia necontestata intr-o relatie. Orice incercare de eliberare sau exprimare a propriei individualitati este tratata intr-o maniera rece, dura, iar persoana este umilita si injosita in mod intentionat. Suferinta semenilor il face pe sadic sa se simta multiumit, extre de important si valorizat.

Personalitatea sadica prezinta o serie de manifestari psihologice si psihopatologice care o definesc:

Violenta fizica sau cruzime in relatiile interpersonale. Acest tip de comportament are la baza dorinta de a domina partenerii, fara a exista intentia de a obtine beneficii materiale. In situatia in care victima se opune sau incearca sa riposteze, comportamentul violent este exacerbat. Personalitatea sadica, isi orienteaza atentia spre persoanele pe care le considera slabe sau inferioare. In relatie cu cineva investit cu mai multa putere sau cu statut socio-profesional mai ridicat isi reprima comportamentul violent.

Umilirea sau insultarea celorlalti in public. Conduita sadica nu presupune intotdeauna utilizarea violentei sau agresiunii fizice. Frecvent persoanele sadice adopta comportamente agresive in limite acceptate social. De exemplu, se bucura de situatiile in care persoanele sunt umilite sau injosite in public. Suferinta semenilor provoca placere si satisfactie, prin trairea sentimentului de putere si control asupra celorlalti.

Lipsa sau dezvoltarea insuficienta a empatiei, milei, respectului si savoarea incarcalii normelor sau conduitelor morale. Din punct de vedere interpersonale, sadicii sunt personalitati dure, reci, ostile, care care considera celalalte persoane a fi inferiori lor.

Cinism si gandire paranoica. Natura lor cognitiva este considerata rigida si predispus ala intoleranta. Incapacitatea de a avea incredere in ceilalti, lipsa de respect fata de conventiile sociale, aroganta si sentimentul exagerat al propriei valori, limiteaza relatiile sociale si poate conduce la relatii conflictuale sau probleme cu legea.

Fascinatia fata de scene sau mijloace care produc violenta sau cruzimea. Aceasta personalitate este captivata de arme,  razboi, instrumente de tortura sau biografia criminalilor in serie. Admira personaje istorice sau dictatori recunoscuti pentru atrocitatile comise. Se crede ca personalitatea sadica caute pozitii sociale care sa-i permita sa-si exercite nevoia lor de a controla pe ceilalti si de a imparti pedepse aspre sau umilitoare. Din acest motiv, exista o prevalenta mai mare a acestei  personalitatii in randul persoanelor care lucreaza in domenii precum aplicarea legii, institutii de corectie, armata, guvern sau sistemul de justitie.

In vedrea provocarii suferintei pot recurge la mijloace indirecte: manipularea, minciuna sau inselaciunea. In multe situatii personalitatea sadica, pentru a obtine controlul si a domina relatia interpersonala isi mascheaza adevaratele intentii. Adevaratele scopuri pot fi ascunse in spatele unor comportamente aparent inofensive si benefice: constinciozitate, grija si atentie, preocupare si interes (ingradirea libertatii ca masura de securitate si protectie, limitarea resurselor finaciare ca masura de educatie ).

Legaturi si asemanari

Tulburarea antisociala a personalitatii (psihopatul) este o varianta mai agresiva in care violenta fizica si agresivitatea sunt trasaturi dominante. Individul antisocial, in mod obisnuit, nu raneste alti oameni doar pentru distractie. Comportamentul antisocial are la baza, incapacitatea de a respecta normele, regulile si obligatiile sociale si o structura impulsiva, iritabila cu slaba toleranta la frustrare, cu un prag scazut la descarcarea prin violenta si agresivitate. In cazul acestei tulburari debutul este precoce, in copilarie si adolescenta, cand incep sa apara primele manifestari antisociale care vor  defini evolutia viitorului adult.

Sadismul sexual (tulburarea inscrisa in categoria parafiliilor). In acest caz actele sadice (agresivitatea, umilirea) au ca si scop obtinerea excitatie si satisfactiei sexuale. Diagnosticul pentru sadism sexual este pus daca persoana a actionat conform pulsiunilor sadice in relatiele sexuale, iar partenerul nu consimte aceaste fantezii sau comportamente sadice.

Cauze si raspandire

Nu exista o cauza clara a acestei tulburari. Sunt luate in calcul atat factorii genetici si biologici, cat si cei legati de mediul socio-afectiv de  dezvoltare (abuz fizic sau psihic in copilarie, dezvoltarea intr-o familie in care erau prezente conduite caracterizate prin cruzime). Raspandirea acestei tulburari este net superiaoara in cazul barbatilor.

Tratament si interventie

Tratamentul tulburarilor de personalitate este in general dificil, prin faptul ca este nevoie de o perioada  lunga de timp, de multa motivatie si implicare din partea clientului. Mai mult, in cazul tulburarii de personalitate sadice cei afectati incerca sa ascuda patologia lor. In general, ei se prezinta in cabinetul psihologic, nu pentru a solicita un tratament pentru trasaturile lor sadice, ci pentru complicatiile care apar asociata cu aceasta tulburare: depresie sau anxietate, interferente cu politia sau justitia, invalidare socio-profesionala sau familiala, dependenta de alcool sau droguri. Depresia sau anxietatea pot fi ameliorate rapid prin reducerea stresului din mediul imediat insa, schimbarea comportamentelor cum ar fi agresiune, nepasarea, lipsa de asertivitate, izolare sociala sau izbucniri de furie, necesita timp, iar amelorarea se realizeaza progresiv.

Psihoterapeut Ionut Ghiugan