Psihiatru sau Psiholog ? Diferenta “PSI”

In viata de zi cu zi ne confruntam cu situatii diverse care ne solicita permanent capacitatea de reactie si adaptare atat in plan cognitiv, dar mai ales in plan emotional si motivational. Intr-o societate excesiv tehnologizata aflata intr-o continua schimbare si reasezare, multi dintre noi experimenteaza frecvent sau episodic, stari de tristete, teama, atacuri de panica sau sentimente de neadecvare si esec, insa in cele mai multe situatii persoana ascunde aceste lucruri si ezita sa comunice existenta problemelor.

Normalitatea si sanatatea psihica sunt subiecte sensibile care nasc contradictii, in buna parte datorita faptului ca exista multe predjudecati si credinte false care populeaza socialul autohton (a cere ajutorul psihiatrului sau psihologului echivaleaza in mod absolut cu eticheta de ”nebun” sau “persoana disfunctionala”) si care, alimenteaza teama si frica celor care au nevoie de ajutor specializat. Lipsa de educatie privind sanatatea si igiena psihica este principalul factor responsabil de numarul foarte crescut a celor care traverseaza momente dificile in viata, isi pierd echilibrul interior si increderea intr-un viitor mai bun.

Cea mai raspandita confuzie este cea dintre psihiatru si psiholog. Desi cele doua profesii sunt complementare, ambele avand ca obiectiv principal pastrarea sanatatii si echilibrului psihic al populatiei, formarea celor doua specialitati, metodele si tehnicile de interventie sunt diferite.

Psihiatrul evalueaza, identifica si trateaza tulburarile psihice prin intermediul chimioterapiei

Psihiatrul este un medic care a urmat cursurile unei facultati de medicina si apoi s-a specializat in psihiatrie. In zilele noastre, psihiatrul trateaza nu numai tulburarile psihice grave, ci se ocupa si de sananatea psihica a omului in general.  Din aceasta perspectiva, a cere ajutorul acestui specialist este un lucru normal si absolute necesar in anumite situatii de viata.

Psihiatrul are pregatirea si experianta necesara pentru a aprecia corect gravitatea patologiei mintale. El examineaza simptomele si starea psihica a individului si prescrie medicamente chimice pentru ameliorarea tulburarilor diagnosticate. Daca simptomele sunt severe si pacientul reprezinta un risc pentru sine sau ceilalti, psihiatrul recomanda supravegherea si internarea intr-un spital de specialitate. Psihiatrul recomanda, in anumite situatii in afara medicamentelor si interventia psihoterapeutica.

Cand este necesara interventia unui psihiatru? Se impune consultarea de urgenta si interventia unui medic psihiatru in urmatoarele situatii:

• daca persoana percepe deformat realitatea, experimenteaza halucinatii auditive sau vizuale
• prezinta o incetinire vizibila sau accelerare nejustificata a proceselor cognitive si intelectuale (gandire, memorie, atentie, etc.)
• fabueaza, are convingeri bizare sau idei delirante
• este intr-o stare de agitatie sau deprimat, nu poate sa doarma
• daca spune ca ar fi mai bine sa moara, etc.

Psihologul evalueaza gandirea, afectul si comportamentul uman sau consilieaza psihologic si intervine prin intermediul psihoterapiei

Psihologul a urmat cursurile unei facultatii de psihologie, dupa care si-a obtinut atestatul de libera practica intr-o ramura aplicata a psihologiei (psihologia muncii, psihologie clinica si psihoterapiei sau psihologie educationala). Pentru a devenii psiholog clinician sau psihoterapeut, psihologul trebuie sa urmeze o pregatirea si formare separata pentru a se specializa intr-o ramura a psihoterapiei (formare psihanalitica, formare in terapia cognitive-comportamentala, formare in terapia umanista, etc.)

Psihologul “trateaza” normalitatea si problemele constiente ale unei persoane

El evalueaza prin intermediul testelor psihologice si tehnicilor specifice functionarea individului in plan intelectual, emotional sau comportamental. Prin interventia psihoterapeutica, psihologul il ajuta pe individ sa-si imbunantateasca relatia cu el insusi si cu ceilalti, sa-si optimizeze performanta si randamentul, sa depaseasca situatiile de criza ale existentei, sa se dezvolte si maturizeze emotional. Nefiind medic, psihologul nu poate prescrie medicamente si nu pune un diagnostic, sarcina lui fiind sa identifice psihometric anumite probleme ale functionarii normale si sa intervina pentru imbunatatirea performantelor individuale sau pentru depasirea unor momente de impas sau conflict.

Cand este necesara interventia unui psiholog?

La varsta copilariei:

• cand copilul se confrunta cu diferite stari negative (teama, tristete, iritabilitate, sentimente de vinovatie, etc.)
• cand se teme de lumea exterioara si de cei de varsta lui si se simte in siguranta doar acasa in mediul familial
• cand se plictiseste repede sau este instabil, cand nu stie sa se joace cu ceilalti copii si nu respecta regulie sociale specifice varstei
• cand copilul intampina dificultati de adaptare scolara (probleme de relationare cu ceilalti, randament scolar scazut, absenteism etc.)
• cand copilul nu-si face prieteni, nu-i place sa se joace afara, nu poate sa traiasca departe de parinti sau manifesta ostilitate fata de acestia
• cand se afla intr-o situatie dificila, cum este divortul parintilor, decesul unei persoane semnificative, adaptarea la un nou mediu.

La pubertate si adolescenta:

• cand adolescentul ramane copilaros, nu se simte bine decat in compania parintiilor si a celor apropiati
• cand nu cauta compania altor adolescenti, nu comunica cu parintii, este retras, se izoleaza, este timid si evita constant contextele sociale
• cand adopta comportamente de risc, cum ar fi agresivitate, consum de droguri/alcool/tutun
• cand se afla intr-o perioada in care este nevoie sa-si clarifice optiunea pentru o anumita scoala sau profesie

In viata adulta:

• cand adultul esueaza in a stabili relatii interpersonale pozitive si are sentimentul propriului esec
• cand ii este frica de viata, se izoleaza si retrage din plan social
• cand viata personala, sentimentala sau sexuala nu mai prezinta interes
• cand relatia de cuplu este conflictuala sau comunicarea cu propriul copil este dificila
• cand adultul trece prin perioade dificile, tensionate (presiuni profesionale sau sociale, divort, pierderea unei persoane semnificative, evenimente psihotraumatice, etc.).

La varsta inaintata:

• cand persoana se inchide in ea insasi si nu mai frecventeaza grupul social
• in momentele dificile de boala sau in apropierea propriului sfarsit.

Atunci cand nu apelam din timp la ajutor specializat ne asumam un risc considerabil

Daca initial starile pe care le traversam nu pot fi inscrise in categoria “problemelor serioase”, daca le ignoram, acestea se pot croniciza si sistematiza sub forma unor tulburari psihice foarte serioase, care vor afecta functionarea noastra in plan personal, social si profesional. Din aceasta perspectiva, orice modificare a calitatii vietii noastre (in plan somatic, psihologic sau social) trebuie sa ne atraga atentia in mod direct. Cand fizic nu ne simtim bine, cand se modifica o constanta psiho-somatica sau sociala (durere sau disconfort, scaderea capacitatii de concentrare sau de efort, oboseala persistenta, lipsa interesului sau placerii pentru activitatii obisnuite, cotidiene, dificultati legate de somn sau emotii negative intense, etc.) pasul obligatoriu este sa apelam la ajutor de  specialitate.

Timpul nu rezolva astfel de probleme, doar le acopera sau le estompeaza pentru moment

In contexte noi de viata problemele nerezolvate vor reveni in agenda personala, iar cu fiecare zi care trece ne vom indeparta tot mai mult de solutii.

Psiholog Ionut Ghiugan