Cu fotbalul la psiholog
0Intr-o societate mult prea agitata, macinata de griji, presiuni si transformari, oamenii au simtit nevoia unui sprijin in sensul schimbarii, apeland deseori la asistenta unui specialist.
Fotbalul autohton, ca si componenta a aceleiasi societati, se eschiveaza ori de cate ori se pune problema cooptarii in sistem a unui specialist pe probleme de psihologie. Argumentele sunt multiple. Ori antrenorul stie cel mai bine ce este de facut, ori managerul are de dirijat niste bani in directia unui impresar pentru aducerea unui jucator cu “psihicul tare” si atunci demersul aducerii unui psiholog ar fi inutil, ori patronul simte ca aspectele ce tin de latura mentala sunt rezolvabile printr-o fila la contract sau, si mai grav, confunda psihologia cu psihiatria.
De ce psiholog?
In primul rand pentru ca atunci cand ridicam privirea dincolo de granitele tarii, admirand ceea ce se intampla pe la echipele de afara, vom constata, cu mirare, ca in staffurile multor echipe sunt cooptati chiar specialisti pe probleme de psihologie, fara ca societatea respectiva sa judece acest aspect, ba din contra, devenind un context favorabil obtinerii performantelor sportive. In orice campionat serios prezenta unui psiholog in cadrul unor echipe este o stare de normalitate, in timp ce la noi, totul este privit ca o bizarerie, judecand fara a intelege.
De ce psiholog ?
Pentru ca prin specificul muncii lui un astfel de specialist este un consultant pe probleme de specialitate pentru antrenor. Antrenorul, oricat de instruit sau de pasionat ar fi de aspectele legate de psihologia sportivului, nu ar avea timpul necesar pentru a aprofunda astfel de informatii, nu ar avea abilitatea de a se disocia de statutul de antrenor pentru a se folosi de cel de psiholog, iar un astfel de demers ar fi mult prea costisitor din punct de vedere al consumului de timp, emotie si energie !
Pentru ca oricat de interesat si initiat ar fi in tainele psihologiei, este aproape imposibil sa ramai obiectiv atunci cand iti schimbi rolul sau statutul.
Astfel, prezenta unui psiholog in procesul de evaluare si interventie in plan sportiv va inlatura orice nota de subiectivism, punand rezultatele muncii intr-o lumina suta la suta autentica.
De ce psiholog?
Pentru ca impreuna cu antrenorul, poate contribui la exploatarea resurselor sportivului in favoarea performantei, fara a impiedica in vreun fel programul, viziunea sau conceptia despre fotbal a antrenorului sau a jucatorului.
Pentru ca impreuna cu jucatorul, ii poate asigura suportul emotional, atat de necesar pe parcursul unei competitii istovitoare, la presiunea careia sportivul este supus in permanenta.
Pentru ca prin calificarea profesionala, psihologul are acces la instrumente si tehnici obiective de testare si evaluare a potentialului aptitudinal al fotbalistului, obtinand astfel informatii obiective despre resursele acestuia, pe baza carora putandu-se face predictii reale in legatura cu perspectivele sportivului de a atinge performantele dorite. In urma probelor psihologice aplicate se realizeaza profilul psihologic al sportivului, pe baza caruia putem estima marja de progres a acestuia. In acest fel antrenorul primeste anumite directii de lucru, personalizate in functie de nevoile si de profilul fiecarui sportiv si va stii cum sa lucreze la nivel individual cu fiecare dintre fotbalistii pe care ii are la dispozitie, exploatand potentialul acestora, in functie de resursele fiecaruia. In acelasi timp, o evaluare facuta la timp, se poate dovedi a fi un element extrem de important in procesul de selectie al fotbalistilor, ajutand antrenorii, managerii sau conducatorii sa depisteze la timp atat jucatorii cu potential de performanta, cat si pe cei cu tendinta de abandon sau fara resurse reale.
De ce psiholog?
Pentru ca intr-o societate moderna, in cadrul unui club de fotbal specialistul pe probleme de psihologie, alaturi de alti specialisti precum nutritionistul, kinetoterapeutul, asistentul medical, preparatorul fizic, maseurul sau pedagogul au invatat sa conlucreze in interesul clubului si al performantei.
Pentru ca a sta pe loc si a spune “Nu!” este cel mai pagubos comportament, iar a incerca sa schimbi ceva atunci cand lucrurile nu merg, reprezinta primul demers in rezolvarea unei probleme!
Pentru ca a recunoaste prezenta unei probleme este primul pas spre normalitate!
Psiholog sportiv Andreas Hniatiuc