Interviul saptamanii cu Ruud Gullit

Profitand de scurta vizita pe care fostul mare fotbalist a facut-o, cu ocazia unui eveniment, in Romania, am reusit sa il abordam pentru un scurt interviu despre sport, performanta si succes. 

Care a fost primul contact cu Romania? Ce-ti amintesti legat de acel moment?
Imi amintesc cand am jucat cu Steaua Bucuresti, pe Camp Nou, in Cupa Campionilor. Mi-aduc aminte de Dan Petrescu, cu care am fost coleg, mai tarziu, la Chelsea si pe care l-am si antrenat. Imi amintesc de Hagi, simbolul Romaniei si de multi jucatori de valoare. Steaua de atunci era buna, dar noi am fost mai puternici. Nu prea aveam rivali, cel putin atunci. Am castigat la scor atunci, eu am marcat doua goluri, dar nu cred ca tu-ti amintesti, ca erai mic 🙂

Ca tot ai pomenit de Dan Petrescu, cum ai lucrat cu el, ca jucator si, apoi, ca antrenor?
Da, am jucat impreuna la Chelsea. Un jucator bun, un profesionist. La echipa am lucrat bine impreuna, iar
cand am venit antrenor, l-am gasit la Chelsea, era titular in echipa si a fost mai usor. Nu mi-a dat batai mari de cap, pentru ca, repet, era un profesionist.

Ce stiai despre Romania inainte sa ajungi aici? 
Fotbalistic vorbind, cand auzeam de Romania, auzeam, de fapt, de Steaua. La vremea aceea, Steaua a facut
performanta si s-a facut cunoscuta la nivel european. Am mai auzit de Ceasusescu si ca nu o duceati prea bine.

Performanta inseamna seriozitate, munca si devotament

Care este cheia succesului in cariera?
In orice sport de performanta trebuie, in primul rand, seriozitate. Daca privesti sportul la modul superficial si el te va trata la fel . Daca nu te nasti talet, in timp, te poti modela, daca-ti place cu mingea si exersezi de dimineata pana seara.
Daca te nasti talent, atunci e mai usor, dar poate fi periculos. In sensul ca, esti constient de abilitatile tale si muncesti mai putin. Asa te poti pierde, cum s-a intamplat in multe cazuri. Apoi, intervin mai multe aspecte importante: devotamentul, respectul si munca individuala.

Care a fost cel mai important moment din cariera, ca jucator si, mai apoi, ca antrenor?

Au fost destule, din fericire. Cele mai multe, din postura de jucator. La AC Milan am trait cele mai frumoase
momente. Cand am castigat Cupa Campionilor Europeni in 1989 si 1990,apoi Supercupa Europei si multe derby-uri castigate la nivel de club. Rivalitatea exista in orice campionat. Ah, si sa nu uit de Balonul de
Aur. Este tot o performanta, nu? 🙂

Ai lucrat vreodata, ca jucator sau antrenor, in cadrul echipei, cu un psiholog sportiv?

Nu, nu am lucrat. La vremea aceea, cand eram inca jucator, nu era la moda. Bine, nici acum nu stiu daca este
o moda, dar am observat ca au inceput sa fie cooptati in echipa specialisti care sa-i ajute pe jucatori din punct de vedere mental. Din punctul meu de vedere, un psiholog este de ajutor. Nu stiu daca este absolut necesar, dar, cu siguranta ajuta. Antrenorul te pregateste tehnic, fizic, iar psihologul lucreaza mental. Exista cluburi in Europa care lucreaza dupa acest sistem si o fac bine.

Exista diferente intre fotbalul anilor ’90 si cel de astazi?

Azi, fotbalul nu se mai naste pe strazi, cum se intampla pe vremea mea. Acum, copiii nu mai stiu sa se
joace, cum o faceam noi, in aer liber. Totul se intampla in fata calculatorului, ceea ce nu este bine. Copiii nu mai fac sport, in general. Cred ca, in scurt timp, nu va mai exista sportul in scoli, ceea ce este o mare problema. Pentru ca, nu te mai dezvolti, stai prost cu conditia fizica. Ceea ce vreau sa spun este ca nu se mai nasc talente sau nu se mai fabrica fotbalisti, asa cum se intampla odata. Cei care sunt astazi, sunt putini si, ori au fost inzestrati cu niste calitati, ori muncesc foarte mult. Vorbesc la modul general, nu ma refer la o tara anume.

Daca ati fi ofertat sa antrenezi o echipa din Romania, ati accepta? Daca da, in ce conditii?

Romania? Eu nu stiu nimic, tu stii? 🙂  Da, cu siguranta, o sa ma mai vedeti pe banca tehnica, dar nu stiu cand. Dar, poate fi oricunde in lume. Deocamdata, am alte probleme de rezolvat

Pune-ti o dorinta si spune-ne-o!

Daca incep sa spun, n-am mai termina pana dimineata! 🙂